Infernul de pe Frontul de Est. Jurnalele unui Panzerjäger german 1941-1943 (Christine Alexander)

Descriere

     Cartea prezinta remarcabilele jurnale personale ale lui Hans Roth, soldat german dintr-o unitate de vanatori de tancuri, care a participat la Operatiunea Barbarossa si la bataliile care au urmat pe Frontul de Est in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cele trei caiete de insemnari zilnice au fost descoperite de nepotul acestuia, la 30 de ani dupa terminarea razboiului. Ele contineau o relatare nemijlocita despre brutalitate, macel si moarte.     La inceputul invaziei in Rusia, Hans Roth a facut parte din batalionul antitanc (Panzerjager)din cadrul Diviziei 299 infanterie, atasat Armatei a 6-a germane, de sub comanda lui Walter von Reichenau. Scriind pe masura desfasurarii evenimentelor, Roth reda misterul si tensiunea din timpul concentrarii fortelor germane la frontiera sovietica in iunie 1941. S-a dezlantuit apoi asaltul masiv al Wehrmachtului, iar Hans Roth a luptat pe front din prima zi a atacului contra Uniunii Sovietice pana in iulie 1944, cand a fost declarat disparut in misiune. Desi soarta lui ramane necunoscuta, ceea ce a lasat el in urma este o incredibila relatare directa si personala a sinistrului razboi purtat de Germania in Rusia.     Christine Alexander si Mason Kunze sunt nepotii lui Hans Roth, prin intermediul carora a fost posibila traducerea acestor jurnale si completarea lor cu date explicative.      Fragment din jurnal:       „28 august: Azi este ziua mea. Oare cand mi-o voi putea sarbatori din nou in mijlocul celor dragi? Dupa ploaia de ieri, cerul isi arata din nou chipul insorit. Simt un dor nesfarsit dupa Rosel si Erika si dupa pacea micului meu apartament. Cand voi mai putea dormi oare intr-un pat adevarat si nu intr-o gaura umeda sapata in pamant? Cand voi mai putea traversa oare strada fara sa aud impuscaturi, obuze care se apropie sau avioane? Visuri! Visuri! Cand vor deveni oare realitate?     Ca o surpriza speciala, lungul brat al tunurilor feroviare rusesti ajunge la Barahti pentru prima data. Proiectile uriase se infig mugind in pamant. Ce urare minunata de ziua mea de nastere! O treime din sat zace in ruine dupa doua ore de foc continuu.     Ascult in seara asta mesajele de la radio: crainicul tocmai incepuse sa anunte primul mesaj cand cineva s-a pus pe strigat insulte antifasciste. Cuvintele crainicului german sunt respinse si negate. Potrivit tipetelor, postul de radio trebuie inchis - in Kiev? Ce idei nebunesti au indivizii astia!     In seara asta ma intorc pe front. Nu-mi pasa ce are de zis doctorul!      29 august: Sunt din nou alaturi de oamenii mei. Aici s-au schimbat putine lucruri. Barierele din sarma ghimpata au fost dublate in adancime dupa ce rusii au reusit sa ajunga la primele transee si sa provoace haos cu grenadele lor de mana.     Intre transee s-au format mai multe cratere. Patru cruci au fost confectionate din lemn de mesteacan si deasupra lor au fost asezate castile. Una dintre ele are in ea o gaura larga. A cazut si Schumacher.     Pozitia noastra nu mai este atinsa de focuri razlete. Ziduri de foc bine tintit se rostogolesc zi dupa zi peste pozitia noastra.      30 august: Atacuri nocturne grele din partea rusilor. Folosesc pentru prima data afurisitele alea de aruncatoare de grenade. Nu mai e vorba doar de cateva rani superficiale.”