Spionaj la manastire - Rodica Ojog-Brasoveanu
Descriere
Primul roman din seria Minerva Tutovan Fosta profesoara, actual maior de Securitate, Minerva Tutovan este perspicace, inteligenta, ironica si plina de indrazneala. Alaturi de Dobrescu, fost elev de-ai ei, actualmente locotenent, face echipa pentru dezlegarea unor cazuri stranii. Dincolo de zidurile unui linistit lacas de cult, un profesor este ucis. Dintr-o crima obisnuita, itele povestii se complica, fiindca Lucaci, profesorul ucis, se pare ca avea in posesie un medicament ce poate fi o arma terifianta in maini nepotrivite. Minerva si Dobrescu isi intra in rolul de duo clasic „politistul bun – politistul rau“ si cauta faptasul sau faptasii. Vor descoperi criminalul la timp? Fragment din cartea "Spionaj la manastire" de Rodica Ojog-Brasoveanu "- Innoptati de obicei la manastire? - Nu totdeauna. Am casa la Ramnic. Doar cand intarziez cu trebile... Asa patii si aseara. Venii tarziu, trebuia sa ma scol in zori. Noaptea scurta. Cand imi ciocani la usa maica Zenobia... - Cine-i maica Zenobia? - A de ingrijeste arhondaricul. Cand ma trezii, zisei ca abia m-am culcat. Afara daduse zorile. Urcai in camion si... - N-ati observat nimic? - Ce adica sa observ? - Vreo miscare, vreun zgomot... - Tt... Eram cu ochii carpiti de somn. Frigul ce m-a mai trezit. E drept, la intersectie am incurcat-o. Acum, nu mi-ar fi de amenda... Sergentul-major Florea zambi cugetand adanc: „Cred si eu..." Dobrescu se apropie de fereastra. In curtea pustie, arsa de soare, Minerva discuta cu sotia sefului de post. Ii facu un semn discret. Locotenentul isi lua tigarile si se adresa militianului: - Ramai aici. Lipsesc cateva minute. Cainele ridica putin capul clipind din ochii urdurosi. Isi pendula coada alungand muste mari in zale verzi. Minerva se apropie rosie la fata. Ii era cald: - Seful de post sa plece imediat la manastire. Nimeni nu paraseste locurile. Soferului da-i drumul. Nu el a ucis... Dobrescu inghiti in sec. Invatase sa-si stapaneasca reactiile. Nu era prudent sa-si manifeste surprinderea in fata Minervei. Camionul fusese adus intr-o viroaga, departe de privirile curiosilor. Locotenentul tusi usurel dregandu-si vocea, apoi isi lua inima in dinti: - Prin urmare, dupa opinia dumneavoastra, soferul e nevinovat. - Dar dupa opinia ta? Cum Dobrescu incerca o expresie savanta, indeajuns de enigmatica, Minerva nu mai astepta raspunsul. - Ai citit spovedania victimei, baiete? Efortul merita oarecare atentie. E scrisa cu sange. - Exista un asemenea document? Minerva isi oferi o mica pauza inainte de a se repezi. - Dobrescu Vasile, te-am rugat sa casti ochii! De ce ma enervezi? Desfacu salopeta soferului, varandu-i-o sub nas: Priveste! Scrie aici despre un batran ghemuit langa oblonul din dreapta, care e surprins si ucis printr-o lovitura puternica aplicata cu un obiect contondent? Scrie sau nu?"
