Sfantul cu Gura de Aur - Narcisa-Mihaela Cada

Descriere

    O carte pentru copii despre Sfantul Ioan Gura de Aur, initiata de membrii re­dactiei revistei „Chemarea Cre­dintei”, Departamentul de carte pentru copii si tineret din cadrul Editurilor Patriarhiei Romane. Proiectul editorial, dedicat copiilor, parintilor si cadrelor didactice, cu­prinde viata Sfantului Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constan­tinopolului, completata cu ale sale cuvinte de aur, precum si cu diver­se curiozitati de tip enciclopedic din perioada in care a trait sfantul. Autoarea textului, Narcisa-Mihaela Cada, a tinut cont in realizarea povestirilor de caracteristicile de varsta ale copiilor scolari, punand accentul pe portretul moral si pe rolul pe care l-a avut Sfantul Ioan in viata Bisericii, dand dinamism povestirilor prin dialog. Pe parcursul lecturii, cititorii vor intalni si ilustratiile realizate de Ani-Eliza Busuioc, care au infrumusetat si au dat culoare textului.      Fragment din povestirea „BOGATIA FARA MILOSTENIE NU POATE SADI IN SUFLET NICIO VIRTUTE”:       „- Dar oare nu sunt si bogati care fac milostenie cu cei saraci? Ioan nu era bogat inainte sa imparta averile sale si sa se duca in pustie? Aceasta nu e o dovada de virtute? intreba Ioana.     - Nimeni nu a stiut atunci nici ce a facut Sfantul, nici unde s-a dus. Pe ascuns a renuntat la averi si a pornit in cautarea sfinteniei. Sunt putini bogati care fac milostenie din adevarata mila, iar nu pentru a fi laudati pentru faptele lor. Spune Hristos ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu! (Luca 18, 24 - 25) Un bogat milostiv cu adevarat nu face cunoscute faptele bune, nu le anunta tuturor! Atunci cand bogatul da dovada si de bogatie sufleteasca este de admirat. Ioan ii admira pe bogatii care ii ajutau pe cei saraci fara sa caute lauda, spuse mama.     - imparatul, fiind bogat, a reusit sa atraga admiratia noului Arhiepiscop?     - Ioan, cand a intrat pe portile cetatii Constantinopol, a ramas impresionat de ceea ce a vazut, doar ca impresia sa puternica a fost una negativa. El, care a trait in pestera sase ani si a dus apoi o viata cumpatata in Antiohia, a fost tulburat de stralucirea capitalei Imperiului Roman de Rasarit. Aleile straluceau de aur, soldatii erau imbracati in aur, trasura era impodobita cu pietre scumpe, iar imbracamintea imparatului si a imparatesei eclipsa tot acest decor. Nobilii, de asemenea, erau imbracati cu vesminte din fir de aur. Ioan spunea: Cei bogati ar vrea ca totul sa fie din aur masiv: pamantul, zidurile, pana si cerul si aerul!     - Ioan i-a indemnat mereu pe credinciosi sa nu judece pe nimeni. De aceea, eu cred ca, desi a vazut toate acestea, nu L-a judecat pe imparat, ci a dorit sa-i cunoasca sufletul! a zis Maria.”