Elogiul... prostiei - Alexandru Ticlea
Descriere
"Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane , termenul prostie semnifica: a) „starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost...”; b) „vorba, fapta sau lucru lipsit de seriozitate, de importanta, fleac, absurditate, ineptie”. Prostia este un termen intalnit in limbajul comun, vulgar; este o jignire, chiar o injuratura ce nu face cinste unei discutii civilizate, elevate, academice. Auzim, de exemplu, adesea exclamatia: „Prostule!”, „Esti un prost” ori „Sunt un prost” etc. Termenul provine din slavona, insemnand, la origine, un om simplu, de la tara, sarac, needucat, plebeu, cu o cultura si cunostinte precare, ce traieste intr-un mediu izolat si fara pretentii. In aceasta acceptiune, a fi prost echivaleaza cu a fi un om inferior , de conditie joasa. [...] Din punct de vedere tehnic, se considera ca prostia are doua cauze: – prima consta in lipsa de informatie (din cauza inculturii, a educatiei precare) ; – a doua tine de motricitatea individului; este vorba de inabilitatea lui de a procesa si retine informatii in creier, ceea ce inseamna un handicap mental…" (fragment din introducere) Fragment din volum: “2. Superioritatea prostilor Cea mai importanta cauza a superioritatii prostilor rezida in numarul celor la care ne referim. Din acest punct de vedere, prostii sunt net superiori! Este motivul pentru care in democratie, de obicei, ei castiga, pentru ca, pur si simplu, sunt majoritari. De aici intrebarea: „Daca prostii formeaza majoritatea, de ce mai lupta desteptii pentru democratie?" Pare inutil, nu? Prostii s-au nascut invatati; ei rad de destepti pentru ca acestia nu... seamana cu ei. La o masa de prosti, cel mai prost nu e niciunul dintre ei, ci omul... spiritual, omul cultivat, desteptul. S-a spus ca un prost arunca o piatra in balta si zece destepti nu pot sa o scoata. Problema este insa ca nu exista cate 10 destepti pentru fiecare prost. Invers, desigur, exista! Prostii isi manifesta superioritatea si prin intermediul tupeului, mandriei si chiar urii fata de... oamenii destepti. Potrivit unor apropouri, „fudulul are doi tovarasi: prostia si saracia", iar unui „om mandru ii lipseste invatatura, mintea si cresterea buna". Totodata, „nesuferit este acela care crede ca stie mult si nu stie nimic". Dar, se tanjeste... dupa prostie: „Cand vad toti prostii plini de bani Si-n lume-atata saracie, Imi zic - si-am irosit multi ani - Sa fii destept e o prostie!" (Gheorghe Balici) Un „merit" al prostilor este descris in catrenul urmator: „Netagaduit, un merit Au si prostii, orice-ati spune Numai fiind ei in lume Punem pret pe-ntelepciune." (Vasile Militaru) Ei mai au o calitate care tine loc de inteligenta: siretenia (Petre Tutea, l902-l99l, filosof roman). Mai multe proverbe releva necesitatea de a fi prost: - Prost sa fii, noroc sa ai; - Decat un filozof ofticos, mai bine un magar sanatos; - Cine-i harnic si munceste, ori e prost, ori nu gandeste.”
