Tatuatorul de la Auschwitz - Heather Morris

Descriere

Peste trei milioane de exemplare vandute • Carte tradusa in peste 45 de tari • Bestseller in SUA, Canada, Chile, Australia, Noua Zeelanda, Olanda, Belgia, Polonia etc. • Romanul cel mai bine vandut in Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Ungaria si Africa de Sud in 2018 • 27 de saptamani in top 10 Sunday Times Paperback Fiction • 27 de saptamani locul 1 in top 5 New York Times Trade Paperback Fiction • Bestseller Amazon, Saturday Times, The Irish Times, The Northern Eco • Apple Book of the Year 2018 • Specsavers Book of the Year 2018 • Wordery Book of the Year 2018 • Eason’s Book of the Year 2018 • In curs de adaptare TV. Roman bazat pe incredibila poveste adevarata a tatuatorului de la Auschwitz - Birkenau si a femeii pe care a iubit-o.   Tatuatorul de la Auschwitz se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbati deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi Tatowierer la Auschwitz, tanarul evreu slovac intelege ca aceasta poate fi sansa lui sa supravietuiasca, desi trebuie sa-si intepe pana la sange semenii, act pe care il resimte ca pe o dureroasa profanare. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre cei al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita. Traducere de Luana Schidu Fragment din romanul "Tatuatorul de la Auschwitz ed.2" de Heather Morris: "La Auschwitz-Birkenau sosesc transporturi la orice ora din zi si din noapte. Nu e neobisnuit pentru Lale si Leon sa lucreze cate douazeci si patru de ore. In astfel de zile, Baretski isi arata latura cea mai respingatoare. Racneste injuraturi sau il bate pe Leon, acuzandu-l ca-l tine treaz pana tarziu cu incetineala lui. Lale invata repede ca tratamentele rele se inrautatesc si mai tare daca incearca sa le previna. Terminand in primele ore ale diminetii la Auschwitz, Baretski da sa plece inainte ca Lale si Leon sa-si fi strans lucrurile. Apoi se intoarce, cu o expresie nehotarata pe chip. - Of, la naiba, puteti sa va duceti si singuri la Birkenau. Eu dorm aici in noaptea asta. Numai sa va intoarceti la opt dimineata. - De unde sa stim cat e ceasul? intreaba Lale. - Ma doare-n cot cum faceti, numai sa fiti aici! Si nici prin cap sa nu va treaca sa fugiti. O sa va vanez chiar eu, o sa va omor si o sa ma si bucur de asta! Pleaca impleticindu-se. - Ce facem? intreaba Leon. - Ce ne-a spus cretinul asta. Hai - o sa te trezesc la timp ca sa ajungem inapoi. - Sunt foarte obosit. N-am putea ramane aici? - Nu. Daca nu esti vazut in baraca ta de dimineata, o sa te caute. Hai, sa mergem! Lale se trezeste odata cu soarele si merge impreuna cu Leon patru kilometri pana la Auschwitz. Asteapta cam o ora, li se pare lor, pana isi face aparitia Baretski. E evident ca nu s-a dus direct la culcare, ci a stat si-a baut. Cand respiratia ii miroase a acru, e si mai prost dispus. - Miscati-va, latra el. Nevazand picior de prizonier, Lale e nevoit sa intrebe, sovaitor: - Unde? - Inapoi la Birkenau. Ultimul lot a fost dus acolo."