Walden sau Viata in padure - Henry David Thoreau

Descriere

     Cartea lui Henry David Thoreau, Waldensau Viata in padure relateaza o experienta reala: in 1845 filosoful scolit la Universitatea Harvard decide sa petreaca doi ani in padure, intr-o casuta de busteni construita de el, pe malul lacului Walden (din statul american Massachusetts ). Este o emotionanta declaratie personala de independenta, o calatorie spirituala, un jurnal al regasirii de sine, un manual al increderii in propriile puteri, o satira si un experiment social.  Thoreau descrie experienta sa de doi ani, doua luni si doua zile, ca un  exercitiu de a se elibera de modul de gandire, de prejudecatile si conventionalismul dobandite prin educatiesi prin traiul insocietate. Lucrarea se constituie ca o reflectie asupra unui trai simplu in mijlocul naturii.      Cufundandu-se in natura,Thoreau a dezvoltat o intelegere mai obiectiva a societatii si a lumii, printr-o introspectie adanca. Stilul de viata simplu, autonomia personala si independenta economica au fost marile scopuri ale proiectului sau.     Fragment din volum:       „SINGURATATE      E o seara minunata, cand tot trupul este un singur simt, iar placerea ti se imbiba prin fiecare por. Ma duc si vin in Natura cu o ciudata libertate, ca o parte a ei. In timp ce merg in camasa pe malul pietros al lacului, desi e racoare, bate vantul si e innorat si nu vad nimic aparte care sa ma atraga, toate elementele imi sunt extrem de inrudite. Broscoii oracaie ca sa anunte noaptea si trilurile caprimulgului sunt duse de vant pe incretiturile apei. Simpatia pentru aninii stufosi si frunzele de plop aproape ca-mi taie respiratia; si totusi, asemenea lacului, seninatatea imi este tulburata, dar nu ravasita. Aceste valuri mici, ridicate de vantul de seara, sunt tot atat de departe de furtuna ca si suprafata neteda precum oglinda. Desi acum este intuneric, vantul tot mai bate si urla in padure, valurile tot se mai izbesc de mal, iar cateva fiinte adorm restul cu sunetele lor. Repausul nu este niciodata complet. Cele mai salbatice animale nu se odihnesc, ci-si cauta prada acum; vulpea, sconcsul si iepurele cutreiera acum fara teama padurile si campiile. Ei sunt strajerii Naturii - Iegaturi care unesc zilele vietii animate.     Cand ma intorc acasa, descopar ca am avut musafiri care si-au lasat cartile de vizita, fie un buchet de flori sau o coroana de brad, un nume in creion pe o frunza galbena de nuc sau pe o surcica.” Cei care vin rar in padure iau o bucatica din codru in maini, ca sa se joace pe drum cu ea, si o lasa intentionat sau intamplator. Unul a cojit o nuia de salcie, a impletit-o in cerc si a lasat-o pe masa.”