Galaxia Sudica - Aurel Carasel

Descriere

     Galaxia sudica cuprinde cateva nuvele publicate (una dintre ele, „Gravitatie 0.7”, a fost chiar nominalizata la premiile Romcon 2015, categoria nuvela), dar si o nuvela inedita, cea mai intinsa dintre ele. Acest volum reprezinta debutul unuia dintre cele mai interesante proiecte din literatura SF romaneasca. Galaxia sudica va fi o saga spatiala, o istorie a lumii.      “Povestirile lui Aurel Carasel sunt sefeuri clasice, sefeuri dintr-acelea care ne-au facut pe multi dintre noi sa devenim fanii acestui gen de fictiune. Regasim in ele navele spatiale, astronautii, robotii si inteligentele artificiale, statiile orbitale sau coloniile umane de pe Luna si de pe Marte, lucruri care s-au cam pierdut in ultima vreme, odata cu schimbarea la fata a literaturii de gen pe plan mondial si, evident, si la noi.” (Michael Haulica)           Fragment:       “Phobos fusese colonizat inca din anul 66 EC, fiind primul corp cosmic indepartat de Therra locuit permanent. In primii cinci ani, se sapasera 12 tunele si Grota Alpha, un gol intern cu suprafata de 86 de hectare, cea mai importanta excavatie intreprinsa de om in epoca de pionierat a extinderii sale in cosmos. in anul 71 EC, incepusera primele curse regulate intre Phobos si Marte, ca al doilea pas in tentativa de reluare a colonizarii Planetei Rosii. Timp de sapte ani, peste 1350 de persoane au lucrat pe cele doua fronturi, reusind sa finalizeze constructiile necesare unei locuiri permanente. In anul 78 EC, colonia martiana Olympus fusese data in functiune, un an mai tarziu primii 3307 colonisti reusisera sa coboare din calele astronavelor la baza de tranzit de pe Phobos, asteptandu-si randul la Ascensor.     Apoi, printr-o abila urzeala diplomatica, insotita de amenintarea retragerii suportului material pentru explorarea spatiala, Statele Unite Terestre ale Americii (SUTA) reusisera sa obtina, in anul 80 EC, controlul asupra bazei de pe Phobos, demarand imediat lucrarile de infiintare ale unei baze militare specializate pe vecinul sau Deimos. La vremea respectiva, Marte si cei doi sateliti ai sai pareau inca un vis suficient de indepartat pentru ca Guvernul Therrian sa-si faca prea multe probleme in legatura cu ele. Iar SUTA isi anuntase generoasa participare financiara si tehnica la efortul construirii unei a doua baze de colonizare in desertul rosu, ceea ce ar fi inceput sa rezolve o parte din gravele probleme ale suprapopularii cu care se confrunta planeta-mama. in plus, asa cum daduse asigurari administratia americana, Marte era numai un scurt popas pe calea cea lunga a colonizarii Sistemului Jovian, pas care avea sa aduca, intr-adevar, cu sine inchiderea crizei materiilor prime.”