Eseuri de duminica - Constantin Noica

Descriere

33 de eseuri „duminicale“ agreabile si usor de citit, trecand cu gratie de la subiecte banale, aproape frivole, la teme grave sau dificile; de la o celebra reclama de sampanie la extazul religios. 33 de texte scrise, majoritatea, in anii "38–"40 si adresate de Noica publicului larg: cu speranta secreta ca-l va atrage, in ziua Duminicii, de partea filozofiei. Fragment din cartea "Eseuri de Duminica" de Constantin Noica: "Dar in ce inteles avem dreptul sa vorbim despre o „Romanie eterna"? Hotarat, nu in intelesul in care vorbim de o Franta ori Roma vesnica. O Franta poate crede in stabilitatea geniului ei, ca si in zadarnicia trudei de-a adauga ceva nou acestui geniu national; Roma e firesc sa nazuiasca a redeveni cea de altadata. Dar neamul romanesc? Unde, in trecutul sau, se intalneste culmea dincolo de care istoria sa sa consimta a fi un simplu fenomen de repetitie? La un anumit nivel, e adevarat, Romania si-a dovedit dreptul la eternitate. Dar numai la un anumit nivel: cel biologic. „Romanu-n veci nu piere" sau „Romanul are sapte vieti in pieptu-i de arama" - sunt deci certitudini nationale; si ar fi cu adevarat linistitoare daca perspectivele tehnicii moderne n-ar primejdui, dupa unii, pana si fiinta neamurilor, atunci cand acestea cad sub jug strain. Ne e insa cu neputinta sa intelegem cum de isi inchipuie unii buni romani, de cea mai patriotica speta, ca neamul nostru are dreptul sa se multumeasca cu atat. Si ca, daca supravietuieste, vietuieste. Fiindca, vedeti, este vorba si de altceva decat de viata biologicului din noi: e vorba de viata spiritualului din noi. Altminteri, ce rost are sa proclami dreptul la eternitate al neamului tau, daca nu atingi planul valorilor asiguratoare de eternitate? si Roma antica, la care vrea sa se intoarca Roma de azi; si Franta istorica, la care vrea sa ramana Franta de azi; pana si Anglia aceasta incapatanata - toate s-au inchegat, ori au simulat ca se incheaga, in jurul unor valori spirituale. Era semnul marii noastre tinereti, in rau ca si in bine, ca nu luptasem inca pentru valorile spiritului. Noi am luptat pentru geografia romaneasca, nu pentru duhul romanesc. Am luptat cu duhul nostru, fireste: dar nu pentru duh."