Canonul cel Mare in versuri - Protos. Veniamin Acojocaritei

Descriere

Veniamin Acojocaritei s-a nascut in ziua de 30 ianuarie 1913 in localitatea Cosula, ju­de­tul Botosani, intr-o familie modesta de tarani. Parintii sai, Maria si Nicolae, erau oameni credinciosi, care si-au crescut co­piii in dragoste de Dumne­zeu. Asa se explica ca cele doua fiice Veronica si Melania s-au calugarit, iar mai tarziu, fra­tele lor, viitorul parinte Venia­min, intors de pe front, a devenit si el calugar. Parintele face parte din acea categorie de oameni care, simtind venirea vremurilor tulburi ale comunismului, incearca sa se salveze intrand in monahism. Parintele Veniamin Acojocaritei a plecat din aceasta lume cu do­rinta de a i se trece sub tacere numele si existenta, dorinta exprimata foarte convingator in poezia „Daca am sa mor (Tes­ta­ment)“: „Dac-am sa mor, vreau toti sa taca,/ Sa nu s-auda c-am murit/ Nici chiar tarana gropii mele/ Sa nu ma simta c-am ve­nit. / La groapa, semne sa nu-mi puie,/ O cruce dac-a fi la cap,/ Cu doua lemne, neciopli­te,/ in coaja lor de pe copac./  (Ierom. Andrei Danila)           Fragment:       “Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma.      De Avraam ai auzit,     Suflete al meu, ce s-a grait     Care si-a lasat, oarecand,     Pamantul parintilor plecand     Si s-a facut instrainat,     Urmeaza si tu lui, fugi de pacat.        Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma.      La stejarul din Mamvre ospatand     Patriarhul pe ingeri oarecand     La batranete a luat     Vanatul fagaduintei dat.        Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma.      Intelegand pe Isaac, eu     Ticalosule suflete al meu,      Ca a fost jertfit tainic pe altar     Jertfa noua data dar     Ca ardere de tot Domnului     Urmeaza vointei Lui.        Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma.      Suflete al meu, ai auzit     De Ismail ca a fost gonit      Ca un fecior din slujnica nedrept.     Trezeste-te, vezi, fii destept     Ca nu cumva pacatuind     Sa nu fii si tu la fel suferind.        Miluieste-ma Dumnezeule, miluieste-ma.      Lui Agar, egiptencei celei de demult,     De bunavoie, suflete al meu, rob te-ai facut     Nascand semetia – copil     Ca pe un nou Ismail.”