Patericul manastirilor nemtene - arhim. Ioanichie Balan

Descriere

Staretul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfintilor Parinti. Iata ce raspunde el staretului Atanasie, care il invinuia de oarecare lucruri: – Sa nu zici, parinte Atanasie, ca ajung una sau doua carti pentru mantuirea sufletului. Doar nici albina nu aduna miere dintr-o singura floare, ci din multe. Asa este si cel ce citeste cartile Sfintilor Parinti. Una il invata dreapta credinta, alta ii vorbeste de tacere si rugaciune, alta ii spune de ascultare, de smerenie si rabdare, iar alta il indeamna catre iubirea de Dumnezeu si de aproapele. Asadar, din multe carti patristice invata omul sa traiasca dupa Evanghelie. Cand staretul Paisie nu putea sa-si cerceteze fratii la camp, fiind departe de manastire, le trimitea cate o scrisoare plina de sfaturi duhovnicesti. Iata cum ii invata pe frati intr-una din aceste scrieri: – Fiilor, paziti-va de zavistie! Unde este zavistie, acolo nu este Duhul lui Dumnezeu. Stapaniti-va limba, ca sa nu graiasca cuvinte desarte. Cine isi stapaneste limba, isi pazeste sufletul de intristare. De la limba vine viata si moartea! intru toate sa aveti smerenie, bunatate si dragoste. intariti-va cu temerea de Dumnezeu, cu amintirea mortii si a vesnicelor munci. Rugaciunea lui Iisus sa o repetati necontenit. Aduceti lui Dumnezeu jertfa curata, neprihanita, cu buna mireasma, dupa crestineasca voastra fagaduinta. Aduceti osteneala si sudorile voastre de sange ca o ardere de tot. Zaduful si arsita zilei sa fie pentru voi ca rabdarea mucenicilor.... La chilii, staretul Paisie cerea calugarilor sa faca trei lucruri: sa citeasca cuvintele Sfintilor Parinti, sa practice rugaciunea mintii si, dupa putere, sa faca adesea metanii cu lacrimi. Marturisirea gandurilor catre duhovnici o considera marele staret temelia vietii duhovnicesti si nadejdea mantuirii pentru toti. De aceea poruncea fratilor, mai ales celor incepatori, sa se marturiseasca in fiecare seara la duhovnicii lor. Daca vreunul dintre calugari, din lucrarea vrajmasului, nu voia sa-l ierte pe fratele sau pana seara, staretul il indeparta din sobor, il oprea sa zica Tatal nostru si nu-l lasa nici pe pragul bisericii sa paseasca, pana nu se smerea si-si cerea iertare. Fragment din lucrarea: Patericul manastirilor nemtene de Ioanichie Balan "   SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL Manastirea Neamt (1870)     Cuviosul Gordie Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai C manastirilor noastre din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Era de loc din nordul Moldovei. Chemat sa slujeasca lui Hristos, a intrat in obstea Manastirii Neamt sub staretul Dometian. Aici a facut multi ani ascultare, fiind ravnitor pentru implinirea fagaduintelor calugaresti. Staretul Neonil (1843-1853), vazandu-l dornic de liniste, l-a trimis ia Schitul Icoana Veche, cativa kilometri mai sus de lavra. Acolo, schimonahul Gordie a dat de dulceata linistii si a rugaciunii. Apoi, binecuvantarea parintelui sau duhovnicesc, s-a retras din schit padurile seculare din Imprejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, rabdand toate ispitele pustiei: frigul, foamea, lipsa, boala si luptele la diavoli.     Arhiereul Narcis Cretulescu (1913) si alti batrani din Manas-rirea Neamt care l-au cunoscut marturiseau ca pustnicul Gordie avea o nevointa ascetica asemenea sihastrilor de demult. Repeta Psaltirea pe de rost zilnic si manca o singura data pe zi, dupa asfintitul soarelui, coji de paine muiate in parau, fara alta hrana; dormea teva ore pe noapte si nu avea locuinta stabila. Chilia lui era un bordei sapat in pamant si acoperit cu lemne, in care statea mai ales iarna. Vara umbla prin padure din loc in loc, descult, imbracat o haina veche si se ruga neincetat. Unde il ajungea noaptea, acolo c;ormea putin, apoi iar se destepta la rugaciune.     Spun parintii ca pustnicul Gordie purta intotdeauna pe trupul sau o rasa veche si rupta de siac. Aceasta era singura lui Imbracaminte de vara si de iarna. Cu aceasta se imbraca ziva si se invelea noaptea. Pentru o viata aspra ca aceasta, numele pustnicului Gordie se facuse cunoscut tuturor, caci avea multa putere in cuvant si in rugaciune. "