Taramul celor vii - ierom. Tihon

Descriere

     Participarea la Biserica pentru credincios este evenimentul vietii sale. Inseamna pentru el renasterea la adevarata si autentica viata omeneasca, la viata care este luminata de harul necreat al Preasfantului Duh si care participa la Trupul inviat si nestricacios al lui Hristos. Si toate acestea nu sunt o fagaduinta, nu sunt o nadejde, care poate va fi implinita candva. Acestea constituie pentru credincios o experienta, o realitate cu mult mai intensa si mult mai puternica decat orice experienta si realitate a lumii acesteia trecatoare. Inlauntrul acestei experiente omul intalneste adevarata dragoste, dragostea dumnezeiasca, ce devine temeiul oricarei fericiri inlauntrul sau, dar si calauza neisnselata viata lui. Daca noua oamenilor ni se intampla de multe ori sa ne absoarba dragostea o persoana sau un lucru al acestei lumi, cu cat mai mult nu va cutremura intreaga noastra existenta intalnirea cu dumnezeiasca dragoste?       Fragment din volum:       “6. Care sunt greselile si abaterile protestantilor si romano-catolicilor?        Deci dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra. (II Tes. 2, 15)        Biserica Ortodoxa este Bserica apostolica, intrucat credinta ei se sprijina pe credinta Sfintilor Apostoli si se identifica cu ea. Biserica Ortodoxa de astazi provine, ca o continuare neintrerupta, de la Sfintii Apostoli insisi si in special arhiereii si preotii ei sunt urmasii lor directi.     Aceeasi traire, aceeasi credinta, acelasi Duh exista si astazi in Biserica Ortodoxa, ca si in epoca Sfintilor Apostoli.     Ceea ce a preluat fiecare generatie de la cea anterioara a pastrat neschimbat cu marturiile si ostenelile ascetice si luptele Sfintilor fiecarei epoci. „Grecii ortodocsi sunt mostenitorii adevaratei forme de crestinism pe care stramosii lor au pastrat-o cu jertfe, lipiti fiind de Adevar, ca sa nu li se rapeasca infierea cereasca". Desigur, exista dezvoltari concrete in teme exterioare totusi si secundare, dar credinta in esenta ei si in deplinatatea ei ramane aceeasi cu credinta Sfintilor Apostoli. Vedem ca s-au dezvoltat de-a lungul istoriei arhitectura sfintelor biserici, iconografia, tipicul Bisericii si celelalte, dar toate aceste noi forme accentueaza si exprima o singura credinta Apostolica, izvorasc si provin de la Unul Duhul Sfant si sfarsesc totdeauna in slavoslovia Dumnezeului celui in Treime. Inca si hotararile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice nu sunt nimic altceva decat formulari ale adevarurilor care de la inceput au fost crezute si au constituit trairea Bisericii. Cand s-au aratat cu timpul unii eretici care se indoiau de dreapta credinta sau propovaduiau ceva diferit de ea, atunci Biserica prin invataturile Sfintilor si prin Sinoadele Ecumenice formula si propovaduia Adevarul credintei ei, pe care de la inceput a predat-o Domnul si de la inceput Biserica a crezut-o si a trait-o."