Argumentul nuclear in politica externa a statelor - Rodica Dinulescu

Descriere

    In opinia mea, principala contributie adusa consta in identificarea elementelor centrale care duc la evolutia si adaptarea politicilor de securitate si a strategiilor nucleare pe parcursul tuturor etapelor istorice analizate. Evidentiez, in mod particular, substanta analizei proprii a relatiilor dintre Statele Unite si Federatia Rusa in domeniul nuclear in trecerea de la Razboiul Rece la ceea ce autoarea considera a fi "pacea calda" actuala. Complexitatea si sensibilitatea temei a impus o abordare teoretica nuantata, iar o alta contributie personala a lucrarii consta tocmai in aplicarea adecvata a modelelor teoretice realiste, respectiv liberale, in analiza dinamicii amenintarilor nucleare. Studiile de caz dedicate etapelor istorice si dinamicii strategiilor si politicilor de securitate constituie, de asemenea, importante contributii la cercetarea domeniului. (Ioan Mircea Pascu)    Din cuprins: ◊ Evolutia doctrinelor de securitate si a conceptelor strategice ale SUA si URSS ◊ Linii teoretice dominante si elemente de gandire strategica in politica externa a SUA si Federatiei Ruse post Razboi Rece ◊ Politica nucleara, preocupare a comunitatii de securitate: decizii NATO ◊ Iran - intre politica de dialog si politica de ingradire ◊ Scutul american - schimbare recenta de atitudine sau preocupare permanenta? ◊ Reactii explicite ale Federatiei Ruse la sistemul american de aparare antiracheta. Conflictul din Georgia ◊ Participarea Romaniei la scutul american antiracheta         Fragment din lucrare:       „Coreea de Nord. Dosarul nuclear       Descoperirea, in 1992, de catre SUA, a faptului ca in Coreea de Nord se producea plutoniu, mai mult decat declarase oficial statul coreean, facea ca amenintarea reprezentata de catre Phenian sa se profileze inca din primul an al mandatului presedintelui american, Bill Clinton, ulterior, statul coreean refuzand solicitarea A.I.E.A. de efectuare a unor inspectii speciale si anuntandu-si intentia de retragere din Tratatul de neproliferare.     In 1994, se realizeaza o incercare de rezolvare a crizei, Coreea de Nord semnand un acord cu SUA, in care era prevazuta inghetarea productiei de plutoniu, in schimbul a doua reactoare de fabricatie occidentala si a unor provizii temporare de pacura. Acordul prevedea, ca mai multe tari, sub coordonarea Statelor Unite, sa construiasca, inainte de 2003, doua reactoare nucleare cu apa usoara, in Coreea de Nord, in schimbul stoparii programelor de inarmare nucleara ale Phenianului. Primul reactor urma sa intre in functiune anul urmator, insa atitudinea ostila a Coreii de Nord, si dificultatile pe care SUA le-au intampinat in discutiile cu un regim ermetic, au intarziat proiectul cu cel putin 5 ani.     In august 1998, potrivit SUA, Coreea de Nord a lansat o racheta balistica cu raza mare de actiune (Taepodong 1), fapt nerecunoscut, regimul de la Phenian pretinzand ca a lansat sateliti.     Dupa venirea la putere a Administratiei Bush, contactele la nivel inalt intre Statele Unite si Coreea de Nord au fost intrerupte, pentru ca, in 2002, presedintele american sa plaseze aceasta tara pe axa raului, alaturi de Irak si Iran, acest stat recunoscand dezvoltarea, in secret, a unui program de inarmare nucleara si, implicit, incalcarea acordului semnat in 1994.     Dat fiind ca, in acea perioada, asupra Irakului plana amenintarea unei interventii militare, Departamentul american de Stat si cel al Apararii au simtit nevoia sa declare ca, in privinta Phenianului, vor adopta calea diplomatica si pe cea a consultarilor cu aliatii.”