Vederi din Timisoara - Viorel Marineasa

Descriere

Volumul insumeaza articole publicate intre anii 2005 si 2008 in cotidianul Evenimentul zilei si in revistele-ghid 24 FUN si Sapte seri. Se adauga cateva editoriale aparute in cotidianul-efemerida Fruncea. Textele din Evenimentul zilei, initial gazduite la rubrica "Romania vazuta din...", intreprind o analiza fara complexe si fara menajamente a problematicii sociale, politice si culturale ce marcheaza "provincia" (in speta, Banatul) in corelatie cu evolutia si cu strategiile "centrului", insa mai si cantaresc comportamentul si deciziile "centrului" de pe pozitia unei sanse ignorate de cod civico-politic: Proclamatia de la Timisoara. Articolele publicate in Evenimentul zilei de Vest, fara a cadea intr-un regionalism steril, autarhic, acorda un plus de atentie temei privind autonomia locala si cea regionala, adesea o coaja inca in cautarea continutului, iar alteori o jucarie periculoasa la indemana micilor satrapi tinutali. In contrapondere, articolele extrase din periodicele de infomatii (culturale si de tot felul) abordeaza in registru oarecum relaxat, jucaus, aceleasi chestiuni grave, dar semnaleaza si ofuri multe si marunte care, de obicei, nu-si gasesc locul in publicatiile ce se pretind serioase. Aflate sub specia editorialului, textele din volum interfereaza nonsalant cu pamfletul, cu tableta, cu eseul, cu reportajul, cu proza. Din cuprins: ◊ Tara asta-i inca dinamovista; ◊ Reforma cu yesmeni; ◊ Precedentul matului gros; ◊ Vant" si p"lovere; ◊ Pasamite Fragment din carte: "Pardon. Scuzati! Sigur ca e enervant sa vina cineva care s-o tot faca pe desteptu" si sa-ti dea note tie, ditamai omanocul. In ce ma priveste, nu am scapat de aceasta asa ca, psihanalizabil, visez, dupa insomnii vinovate, cu un domn-tovaras mic, rau si neputincios, pus sa-mi strice somnul prin maniera severa si ticaita in care ma examineaza. La fel si cu biet roman, saracul, ce "napoi tot da ca racul, se simte si el oropsit la ideea ca tot se iveste fitecine indrituit sa-1 evalueze taman cand el s-ar scobi in nas ori s-ar scarpina lejer in fund. La varsta noastra, de peste doua mii de ani, nu se cade. A stiut ce a stiut biet Ceausescu atunci cand a vrut sa ne insularizeze. E o mare socoteala ca, macar prin reprezentarea ilustrului pantofar, sa nu dai socoteala nimanui. Si sa te arati fortos, chiar de curg parturile dupa tine. Europa, cum bine vedem, nu e raiul pe pamant. Are destule hibe. Si daca mai pun osul si analistii nostri transbordati un pic peste Ocean, ar trebui sa ne lasam pagubas de la orice iluzii. Ni se propune, cu anumite rigori, sa intram intr-o asociere cam fandosita, in timp ce o buna parte din fiinta noastra tanjeste dupa conditia de boschetar. Conform corectitudinii politice, mult mai laxa decat cred ayatolahii devenirii noastre intru neam, n-ar fi nicio catastrofa. Ne-am bucura de o perpetua asistenta sociala si am putea sa motaim pana la viata de apoi. Dar iata ca, nobili in fond, dar cazuti in ruina, vrem si noi la Europa. Defectele noastre se pot transforma in calitati. Ce daca suntem cam colerici si nu ne plac regulile. Asta poate tine, la o adica, de (sic!) demnitate si de nonconformism. Trebuie citita in mizeria in care ne zbatem vocatia noastra lirica. "