Sex si caracter - Otto Weininger

Descriere

      In Sex si caracter, Otto Weininger sustine ca toti oamenii sunt un amestec de substanta masculina si feminina, incearcand sa isi sprijine argumentul pe baze stiintifice. Latura masculina este activa, productiva, constienta si morala/logica, in timp ce cea feminina este pasiva, neproductiva, inconstienta si amorala/alogica. Weininger afirma ca emanciparea ar trebui sa fie rezervata "femeii masculine" - de exemplu, lesbienelor - si ca viata feminina se consuma in jurul functiei sexuale: atat prin act, ca prostituata, cat si prin produs, ca mama. Dimpotriva, datoria barbatului sau a laturii masculine a personalitatii este cea a stradaniei de a deveni geniu si de a depasi sexualitatea in folosul iubirii abstracte de Dumnezeu, pe care o regaseste in sine. Weininger sustine ca nu exista persoane care sa fie genii, ci ca geniul este universal, cuprinzator. In opinia sa, acest tip de geniu exista in toti oamenii, intr-o masura sau alta. Weininger s-a impuscat in casa sa din Viena, acolo unde murise Beethoven. Acest gest l-a transformat intr-o celebritate, a inspirat mai multe gesturi suicidare si i-a transformat cartea intr-un success. Volum a primit la acel moment elogiile lui August Strindberg, care scria ca "a rezolvat, probabil, cea mai grea din toate problemele", "problema feminina".       Fragment din lucrare:       „Psihologie masculina si psihologie feminina        Este momentul sa ne intoarcem la tema propriu-zisa a cercetarii pentru a vedea cat de mult a fost stimulata solutionarea ei datorita lungilor digresiuni care au parut adesea ca se departeaza destul de mult de ea.     Consecintele principiilor dezvoltate sunt pentru o psihologie a sexelor atat de radicale, incat chiar si cel care si-ar fi dat acordul pentru devierile de pana acum ar putea sa bata in retragere din fata acestor concluzii. Nu este inca locul sa analizam cauzele acestor temeri, dar pentru a proteja teza pe care urmeaza s-o emitem impotriva tuturor obiectiilor care ar decurge din ea, ea se cere asigurata, in acest capitol, cu argumente constrangatoare.     Sa prezentam, pe scurt, despre ce este vorba. Am dovedit ca fenomenul logic si cel etic, ambele reunindu-se in conceptul de adevar ca valoare superioara, obliga la acceptarea unui Eu inteligibil sau a unui suflet cu o fiintare de o realitate superioara, hiperempirica. La o fiinta cum este F, careia ii lipseste fenomenul logic si cel etic, lipseste si motivul de a face acea acceptare. Fiinta total feminina nu cunoaste nici imperativul logic, nici pe cel moral, iar cuvantul lege, cuvantul datorie, datoria fata de sine insasi, este cuvantul care ii suna cel mai strain. Deci este pe deplin indreptatita ideea ca ei ii lipseste si personalitatea suprasensibila.     Femeia absoluta nu este un Ego.     Aceasta este, sub un anume raport, o incheiere a studiului, un ultim cuvant la care conduce analizarea femeii. Si chiar daca aceasta sentinta, exprimata atat de laconic, pare dura si intoleranta, paradoxala si de o noutate izbitoare, intr-o asemenea chestiune este improbabil ca autorul sa fie primul care sa fi ajuns la aceasta conceptie; chiar daca el a trebuit sa gaseasca din nou independent calea spre ea pentru a intelege exactitatea asertiunilor asemanatoare emise mai inainte."