Filosofia ca terapie. Ce sa faci cand nu stii ce sa faci - Emil Stan

Descriere

Doar daca vi se pare ca totul in jurul vostru se prabuseste, ca nimic nu mai are sens, ca minciuna si adevarul sunt totuna, iar binele a imbracat haina raului. Doar daca vi se pare ca zilele sunt mereu aceleasi, iar viata nu mai are gust, ca oamenii sunt la fel, fara haz, ignorand miezul tare al existentei lor. Doar daca vi se pare ca intrebarile sunt inutile, iar raspunsurile obositoare si fara efect, ca umanitatea n-a mai fost niciodata atat de dezorientata si de iesita din minti. Doar daca vi se pare ca sunteti singurul individ confuz, dar constient de confuzia in care traieste, atunci ar trebui sa cititi aceasta carte, pentru a avea acces la nelinistile, intrebarile si solutiile vechilor greci. Din Cuprins: ◊ Unde ne sunt magistrii? ◊ Filosofia cinica: mod de supravietuire intr­o lume standardizata ◊ Placerea ca datorie sau ca terapie?! ◊ Stoicismul: singura cale de a­i suporta pe altii ◊ Scepticismul - exercitii de neincredere ◊ Perplexitati comune, solutii diferite Fragment din cartea "Filosofia ca terapie" de Emil Stan "Filosofia cinica: mod de supravietuire intr-o lume standardizata   Filosofia ca terapie   David Armeanul sistematizeaza mai multe definitii ale filosofiei, asa cum se desprind acestea din studiul vechilor greci; avand in vedere scopul nostru, doua definitii ne retin imediat atentia: „filosofia este asemanare cu divinitatea, pe cat ii sta omului in putinta" (David, 1977, 137v) si „filosofia este medicina sufletelor, iar medicina este filosofia trupurilor." (David, 1977, 138r). Amandoua definitiile trimit la filosofie ca mod de viata, ca arta de a-ti conduce bine viata, ceea ce inseamna un mod reflectat, dubitativ; de fapt, intalnim aici doua presupozitii implicite: una se refera la natura umana ca la o realitate perfectibila si la posibilitatea (mai tare, datoria) interventiilor rational-ameliorative din partea individului; sa mai amintim aici ca, desi in principial oricine isi poate conduce in mod consient viata, practic nu reusesc decat aceia care se dedica practicarii artei filosofiei; cealalta presupozitie se refera la natura filosofiei, care trebuie perceputa ca un instrument de interventie ameliorativa asupra vietii individului si nu ca o reflectie abstracta asupra unor probleme fara relevanta pentru viata cotidiana a acestuia."