Ce s-a pierdut din crestinism - Bart D. Ehrman. Traducere de Cornelia Dumitru

Descriere

Ce s-a pierdut din crestinism. Bataliile pentru Scriptura si credintele pe care nu le-am cunoscut. Bart Ehrman ne ofera un remarcabil tablou al primelor forme de crestinism, prezentand felul in care acestea au fost suprimate, reformate sau uitate. Grupurile primilor crestini pretindeau, toate, ca urmeaza invatatu¬rile lui Isus si ale apostolilor sai, sprijinindu-se pe texte atribuite acelorasi ucenici ai lui Isus. Cercetarea arheologica moderna a recuperat o parte dintre aceste texte, iar spectaculoasa lor descoperire dezvaluie o surprinzatoare diversitate religioasa a crestinismului vechi. Aceseta sunt „Scripturile pierdute“, pe care se intemeiaza si credintele unor curente crestine precum ebionitii iudeo-crestini, marcioniti anti-iudaici sau variatele grupuri gnostice. O cartografiere a intregului spectru teologic al crestinismului vechi ar necesita numeroase volume, dar, prin cartea lui Ehrman, putem stra¬bate cateva dintre cele mai uluitoare cai pe care crestinismul nu a mers. - Time Magazine O foarte solida si savanta istorie a falsurilor, a cartilor arse, a feudelor doctrinare si a altor episoade care au marcat crearea Noului Testament si a Bisericii primare. Sau, mai bine zis, a Bisericilor primare. - Kirkus Reviews Cartea de fata vorbeste despre bogata diversitate a crestinismului timpuriu si a textelor lui sacre. Cateva dintre aceste texte au fost incluse in Noul Testament. Altele au fost respinse, atacate, interzise si distruse. Obiectivul meu este sa examinez o parte dintre aceste scrieri necanonice, pentru a vedea ce ne pot spune despre diversele forme de credinta si practica crestina din secolele al II-lea si al III-lea, si sa analizez in ce fel un grup crestin timpuriu s-a impus ca dominant in cadrul religiei, stabilind ce urmau sa creada, sa practice si sa considere ca Sfanta Scriptura crestinii din veacurile viitoare. – Bart D. Ehrman Pe coperta: Sfantul Apostol Matei scriindu-si Evanghelia, detaliu din manuscrisul Les Grandes Heures d’Anne de Bretagne, sec. XVI Fragment din volumul "Ce s-a pierdut din crestinism" de Bart D. Ehrman:   „Problema formelor pierdute de crestinism inglobeaza mai mult decat cele cateva texte pe care le-am analizat deja - mai mult decat alte zeci de texte pe care nu le-am analizat - texte pierdute din vedere, uitate, crezute distruse, dar care au reaparut in timpurile moderne, ca rezultat al cautarilor arheologice sarguincioase sau al imprejurarilor norocoase. Formele de crestinism pierdute implica si grupurile sociale care intrebuintau aceste texte, grupuri de crestini care, ca toti crestinii din toate timpurile si locurile, se socoteau fericitii mostenitori ai adevarului, transmis lor de predecesorii lor credinciosi, care ii primisera intelegerea despre Dumnezeu, Cristos, lume si locul nostru in ea de la persoane care trebuie sa fi aflat aceste lucruri de la apostolii lui Isus si, prin intermediul lor, de la Isus insusi, trimisul lui Dumnezeu. Fireste, nu puteau sa aiba toti intelegerea corecta, caci in lumea antica diverse grupuri de crestini aveau puncte de vedere  variate, ba chiar contradictorii. Afara de cazul cand Isus a dat o intreaga panoplie de invataturi contradictorii, atunci unele, majoritatea sau toate aceste grupuri reprezentau perspective care nu ii apartineau. Grupurile care staruiau ca exista un singur Dumnezeu (si ca Isus a invatat asta) nu puteau sa aiba dreptate daca aveau dreptate grupurile care insistau ca exista doi Dumnesei (si ca Isus a invatat asta). In anumite privinte, „cine are dreptate" a constituit o preocupare continua a crestinismului. Imperiul Roman era populat de toate genurile de religii: religii locale, religii familiale, religii orasenesti, religii statale. In aceasta complexitate ametitoare, practic toti, cu exceptia evreilor, adorau numerosi zei in numeroase chipuri. Dupa cate stim, asta n-a fost considerata vreodata o problema. Nimeni nu credea ca e contradictoriu sau problematic sa te inchini lui Jupiter, Venus, Marte si altor „mari” zei, pe langa zeii locali din orasul tau si fiintelor divine mai marunte care se ingrijeau de recoltele tale, de treburile de zi cu zi, de nevasta ta la nastere, de fiica ta la vreme de boala si fiul tau in viata amoroasa.”