Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite si sfinte - Traducere: Pr. Gabriel Mandrila

Descriere

    Adevarate diamante care ne infatiseaza conditia feminina in toate ipostazele ei, asumata cu pretul vietii si al jertfirii hristice pentru aproapele, aceste istorisiri si apoftegme duhovnicesti fac parte din mostenirea pustiei, izvorata din entuziasmul ascetic si eshatologic al Crestinismului primar.      Noul Materic este un imn de lauda inchinat fecioarelor si nevoitoarelor care au murit pentru neprihanire, impartasindu-ne un spirit plin de optimism inteleptitor, menit nu numai sa nasca in cititor sentimentul sublim al strapungerii inimii, al indragostirii de frumos, ci si sa intareasca etosul bisericesc si vietuirea crestina ale vremurilor noastre si sa cultive credinta in izbavire si in iubirea dumnezeiasca.     Fragment din volum:       “Un oarecare frate vietuia intr-o chilie undeva in Egipt, stralucind prin marea sa smerenie; dar avea o sora in cetate, care traia in desfrau, facandu-se pricina de pierzanie pentru multe suflete. Adeseori Batranii l-au necajit pe fratele din pricina ei si au izbutit in cele din urma sa-l induplece sa mearga la ea, spre a o povatui cumva, prin dumnezeiescul har salasluit in el, sa puna capat pacatului ce se lucra prin ea.     Cum a ajuns la locul cu pricina, unul dintre cunoscutii ei, vazandu-l, a dat de stire aceleia, zicand: „Iata, fratele tau este la usa!" Iar ea, tulburandu-se, isi parasi chiar in clipa aceea ibovnicii carora le slujea si cu capul descoperit iesi grabnic in intampinarea fratelui. Si incercand sa-l imbratiseze, el i-a spus: „Surioara mea draga si buna, pentru Domnul, fie-ti mila de sufletul tau, caci prin tine multi isi afla pieirea; cum vei putea indura tu chinul cel vesnic?" Cuprinsa de frica, ea il intreba: „Socotesti ca mai e vreo nadejde de mantuire pentru mine in ceasul de acum?" Raspuns-a fratele: „Daca vrei, mantuirea e cu putinta." I se arunca atunci la picioare, rugandu-l cu lacrimi sa o ia cu el in pustie. Ii spuse: „Acopera-ti capul si urmeaza-ma." „Sa mergem", ii zise ea, „mai bine sa umblu necuviincios, cu capul descoperit, decat sa intru iarasi in casa faradelegii."     Cum mergeau ei pe cale, povatuind-o si invatand-o despre pocainta si despre cum poate bine-placea Domnului, s-a intamplat sa vada niste oameni venind spre ei, iar el a zis catre dansa: „Pentru ca nu toti stiu ca-mi esti sora, indeparteaza-te pana ce vor trece; apoi ne vom urma calea." Dupa ce ea s-a abatut de la drum si strainii au trecut, el a chemat-o: „Sa mergem, surioara!" Cum nu i-a raspuns, s-a intors, dar a aflat-o neinsufletita. A bagat de seama ca talpile ii erau pline de rani, caci era desculta."