Cartea Judecatii de Apoi - Connie Willis
Descriere
• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura E anul 2048. Kivrin studiaza la Oxford. Calatoreste in timp si se intoarce in secolul al XIV-lea, intr-un sat englezesc. Ajunge din greseala acolo unde ciuma face ravagii, intr-o lume dominata de superstitii si spaime. Devine un inger al sperantei intr-un ceas intunecat din istoria omenirii. Stiinta moderna poate face fata molimei, dar nu si naturii umane… O carte extraordinara, in care SF-ul se intalneste cu fictiunea istorica. O carte splendida – brutala, provocatoare, tulburatoare… rodul unui cercetari ample, al scriiturii bune, al instinctelor de incredere, o carte ce trebuie sa ajunga doar la iubitorii de SF. - Kirkus Reviews Fragment din cartea "Cartea Judecatii de Apoi" de Connie Willis "Il ridica: un carucior de jucarie cu doua roti, rosu si auriu. - Pe cei care mint Dumnezeu ii pedepseste la chinuri vesnice, o ameninta Lady Imeyne pe fetita si o prinse brusc de brate. Doamna nu poate vorbi. Stii asta prea bine. - Dar mie mi-a vorbit, sustinu Agnes cu hotarare. „Prea bine pentru tine. Chinuri vesnice. Sa ameninti copilul cu asemenea lucruri groaznice." Dar se afla in Evul Mediu, cand preotii vorbeau neincetat despre sfarsitul lumii, Judecata de Apoi si suferintele ce vor urma in iad. - Mi-a zis ca vrea sa-mi vada caruciorul, nu se dadu batuta Agnes. A mai spus ca ea nu are caine. - Povestea asta e scornita de tine, incerca s-o convinga Eliwys. Doamna nu poate vorbi, iar Kivrin gandi: „Trebuie sa pun capat acestei situatii. O vor palmui si pe ea." Facu efortul de a se ridica in coate. Sfortarea o lasa fara suflare. - Am vorbit cu Agnes, spuse ea, rugandu-se ca interpretorul sa-si faca datoria. De ma tradeaza iar in clipele astea si Agnes mananca bataie, nu mi-as ierta-o. Eu am rugat-o sa-mi arate caruciorul. Cele doua femei se intoarsera si o privira. Eliwys facu ochi mari de mirare. La inceput nedumerita, batrana se infurie, socotind ca fusese trasa pe sfoara de Kivrin. - V-am spus doar! exclama Agnes si se apropie increzatoare de pat cu caruciorul in mana. Epuizata, Kivrin se lasa la loc pe perne. - Unde ma aflu? Lui Eliwys ii lua cateva clipe ca sa-si revina din uimire. - Esti in siguranta in casa sotului si stapanului meu... Interpretorului ii e greu cu numele... Guillaume D"Iverie ori Devereaux. Eliwys o masura curioasa. - Omul de incredere al sotului meu te-a gasit in padure si te-a adus aici. Ai fost atacata de talhari si ranita rau. Cine te-a atacat? - Nu stiu. - Numele meu e Eliwys, iar aceasta e mama sotului meu, Lady Imeyne. Cum te numesti?"
