Wabi-Sabi - Francesc Miralles

Descriere

Roman de arheologie sentimentala care ne transporta intr-o Japonie senzuala, exotica, plina de contraste, Wabi-Sabi ne dezvaluie noua, cititorilor, si protagonistului Samuel de Juan, cunoscut din bestsellerul Iubire cu „i“ mic, frumusetea lucrurilor imperfecte si efemere. In Barcelona zilelor noastre, Samuel traieste o poveste de dragoste cu Gabriela, dar locuieste in apartamentul lui de burlac impreuna cu motanul Mishima. In afara cursurilor de germana pe care le preda la universitate, il ajuta ocazional pe Titus, originalul sau vecin, la redactarea unor carti de dezvoltare personala. Intr-o dimineata de iunie, primeste din Japonia o vedere enigmatica pe care scrie doar: Wabi-Sabi. La indemnul lui Titus, dupa ce Gabriela ii anunta sfarsitul legaturii lor, Samuel pleaca intr-o calatorie la Kyoto, sperand sa dezlege misterul. Un roman incitant despre frumusetea fragilitatii. - TimeOut Barcelona Traducere si note de Tudora Sandru-Mehedinti Fragment din volumul "Wabi-Sabi" de Francesc Miralles":       "Primul meu gand vazand-o pe Mizuki a fost ca intruchipeaza frumusetea absoluta. Nu avea o rochie vaporoasa si nici nu se machiase ca o gheisa moderna. Purta incaltaminte sport si jeansi cu un tricou alb cu maneca lunga, si isi stransese parul negru intr-o simpla coada. Insa toata faptura ei emana senzualitate si eleganta.     Datorita staturii destul de inalte si formei fetei, putin ovala, am ghicit ca nepoata lui Okamura era fiica unui nord-american si a unei japoneze. Predominau trasaturile orientale, dar privirea indrazneata era cea a unei fete de pe Coasta de Vest, obisnuita sa nu-si plece capul.     Pentru o clipa, am uitat de vedere ca sa-i fac o usoara plecaciune nou-venitei, care a incalcat protocolul oferindu-mi mana pentru a i-o strange. Era un gest intermediar intre salutul traditional japonez si cele doua sarutari pe care ni le-am fi dat in sudul Europei.     Dupa ce mi-am revenit din impactul provocat de aparitia aceea, privirea mi s-a indreptat iar spre vedere. Intelegand cum se intamplase am avut chef sa-l strang de gat pe Titus.     Mi-l puteam imagina imprimand mai intai vederile si apoi editand in Photoshop adresa aceea fara nici un sens. Ba chiar imprimase si confectionase doua timbre cu stampila cu tot.     Umilit, am priceput dintr-odata de ce n-am fost luat in seama nici de taximetrist si nici de altcineva, cand am aratat reversul vederii.     Mizuki m-a smuls din furia aceea comandand sake rece pentru toti trei. Pe cand umplea un paharel de ceramica, i-am explicat tipografului, poticnindu-ma, ca fusesem victima unei glume care ma adusese aici, la 10000 de kilometri de casa.     M-a intrebat cu mare interes despre redactorul care se iscalea Francis Amalfi, respectiv, acum, Gottfried Kerstin. Sub privirea atenta a nepoatei, i-am explicat in ce consta activitatea lui si ca incepuse o carte despre Wabi-Sabi, la care spera sa colaborez.     — A fost o maniera foarte poetica de a te indemna sa faci calatoria, a intervenit Mizuki. Trebuie sa-i fi fost greu sa imprime vederile astea in asa fel incat sa para ca vin din Japonia.     — Vrea sa scrie o carte de succes despre Wabi-Sabi, doar de asta-i vorba. Cum el e tare slabit, nu putea face o astfel de calatorie si m-a imbrobodit pe mine s-o fac.     M-am cait imediat ca am spus asa ceva. Batranul Titus se ocupase de mine cand aveam mai multa nevoie.”