Cand pantofii ti se potrivesc - Osho

Descriere

Cartea scoate in evidenta intelesul adinc al citorva celebre parabole taoiste insa daca doriti sa folositi la maxim cartea, inainte de a citi ce spune Osho, faceti-va un pic de timp si urmariti sa gasiti propria explicatie asupra parabolelor prezentate. Osho reuseste si in aceasta carte sa prezinte invataturile orientale (in acest caz pe cele ale lui Chuang Tzu) intr-un mod accesibil mintii occidentale. Pe masura ce creste capacitatea noastra de a intelege conditionarile mintii nostre, creste si capacitatea nostra de a transcende mintea. Iata si cateva fragmente din carte: Chuang tsu este o înflorire dintre cele mai rare, mai rară şi decât un Buddha sau un Iisus. Fiindcă Buddha şi Iisus pun accentul pe efort, iar Chuang tse pe uşurinţă. Multe se pot realiza cu efort, dar şi mai multe cu uşurinţă. Multe se pot face cu voinţa, dar şi mai multe abandonând voinţa. Iar tot ceea ce obţii prin voinţă va rămâne mereu o povară pentru tine; se va crea un conflict permanent, o tensiune interioară, lucrul obţinut putând fi pierdut în orice moment. Trebuie să îl menţii continuu – iar menţinerea lui consumă energie, menţinerea lui va sfârşi prin a te irosi. Doar acel lucru la care ajungi cu uşurinţă nu va fi nicicând o povară pentru tine şi doar ceea ce nu e o povară poate fi veşnic. Numai ceea ce nu e câtuşi de puţin împotriva firii poate rămâne cu tine pururea. Chuang tsu spune că la real, la divin, la existenţial poţi ajunge dacă te pierzi cu totul în el. Chiar şi efortul de a ajunge la el devine o piedică – şi atunci nu te mai poţi pierde. Chiar şi efortul pe care-l faci ca să te pierzi constituie un obstacol. Cum ai putea face un efort ca să te pierzi? Toate eforturile se nasc din ego, iar prin efort, egoul e consolidat. Egoul reprezintă boala. De aceea trebuie să renunţi la orice efort, nu e nimic de făcut; trebuie să te pierzi cu totul în existenţial. Trebuie să devii din nou asemenea unui copil mic, abia născut, care nu ştie ce e bine, nu ştie ce e rău, nu cunoaşte niciun fel de distincţii. Odată ce au apărut distincţiile, odată ce ştii că aşa e bine şi invers e rău, te-ai îmbolnăvit deja şi eşti departe de realitate. Când îţi e uşor, atunci e bine. Începe bine şi-ţi va fi uşor. Şi acesta este criteriul: dacă, atunci când faci ceva, simţi că ţi-e uşor, atunci e bine. Dacă îţi e incomod în orice fel, atunci ceva nu e bine. Dacă eşti încordat înseamnă că viaţa ta nu curge cu uşurinţă. Când nu poţi să dormi, nu poţi să te relaxezi, nu poţi să te detaşezi înseamnă că viaţa ta nu e uşoară – înseamnă că urmăreşti lucruri dificile, imposibile. Schimbă-ţi stilul de viaţă, căci te afli pe un drum greşit. Începe bine şi-ţi va fi mereu uşor, începe bine şi vei fi mereu odihnit – acesta este criteriul. Priveşte întotdeauna la ce se întâmplă în tine atunci când faci ceva: dacă ai un sentiment de pace, de odihnă, dacă te simţi bine în pielea ta, relaxat, atunci e bine. Acesta şi numai acesta este criteriul. Ce e bine pentru tine ar putea să nu fie bine pentru altcineva, ţine minte şi asta. Fiindcă s-ar putea ca ce e uşor pentru tine să nu fie uşor pentru altcineva – pentru el altceva poate să fie uşor. Deci nu are cum să existe o lege universală în această privinţă. Fiecare individ trebuie să afle singur ce anume e uşor pentru el. Nu asculta la ce spune lumea, fiindcă există oameni care ar vrea să-ţi impună legile lor. Aceşti oameni sunt duşmani, sunt criminali. Niciun om care a înţeles viaţa n-ar vrea să-ţi impună ceva. El nu va face decât să te ajute să trăieşti cu uşurinţă, astfel încât tu să poţi afla singur ce ţi se potriveşte. Reţineţi lucrul acesta: atunci când copilul e fericit, nu creaţi niciodată în mintea lui asocierea cu ceva rău, altminteri adânc în mintea lui se va înrădăcina ideea că fericirea e un lucru rău. Credeţi că vă aflaţi aici datorită societăţii; credeţi că vă aflaţi aici datorită moralităţii şi aiurelii care ţine de ea; credeţi că vă aflaţi aici datorită Bibliei, Coranului, Gitei. Nu! Natura există în absenţa oricăror legi. Ea îşi are legile ei intrinsece, dar nu e vorba despre legi aprobate de oameni. Ele n-au nevoie de aprobarea voastră; există dintotdeauna, iar viaţa le urmează mereu. Dacă nu intervii în niciun fel, vei ajunge la destinaţie imediat; dacă intervii în bunul mers al vieţii, atunci dai de necaz. Aşa că atunci când te afli în suferinţă, în necaz, să ştii că te-ai opus legilor naturii. Până când nu încetezi să te mai opui, nu e nimic de făcut. La asta se rezumă întreg mesajul lui Chuang Tzu: nu te opune naturii. Permite-i să se desfăşoare, urmeaz-o, încrede-te în ea. Din ea ai venit, ea îţi e mamă, ea e izvorul; iar într-o zi te vei întoarce la ea – ea e destinaţia ultimă. Şi-atunci de ce, între acestea două – venirea şi plecarea ta – să i te opui, de ce să lupţi? El însă era fericit şi a rămas sincer faţă de tao al său, faţă de natura sa interioară. Şi a zis: „Altă cale nu e posibilă. Dacă suferiţi, suferiţi din cauza aşteptărilor voastre, nu din cauza mea.” Eşti aici ca să te împlineşti pe tine însuţi, ceilalţi sunt aici ca să se împlinească pe ei înşişi. Dacă aşteaptă ceva de la tine, e problema lor; vor suferi, dar tu n-ai de ce să devii fals pentru ei. Fii sincer faţă de natura ta interioară şi ajută-i pe ceilalţi să fie sinceri faţă de natura lor. Asta numesc eu un om religios. Un om religios e acela care e sincer faţă de natura lui lăuntrică şi îi ajută pe ceilalţi să fie sinceri faţă de propria lor natură. Te afli aici ca să-ţi împlineşti destinul, iar ceilalţi sunt aici ca să şi-l împlinească pe-al lor. Nu aştepta nimic din partea lor, altminteri îi vei determina să facă lucruri de ochii lumii, îi vei transforma în mincinoşi. Nu aştepta nimic de la nimeni şi nici nu împlini tu aşteptările pe care le au ceilalţi faţă de tine. E anevoios, dar asta înseamnă sannyas, la asta se referă el. Nu hrăni aşteptările nimănui cu privire la tine. Nu le da celorlalţi câtuşi de puţin de înţeles că ai fi dispus să le împlineşti aşteptările. Oricât de mult ai avea de suferit din această cauză, fii gata să suferi, dar nu le permite celorlalţi să aibă aşteptări în ceea ce te priveşte. În caz contrar, lumea te va închide în ea şi aşa apare întemniţarea.