Calea Yoga. Esenta si origini - Osho

Descriere

 Pe parcursul a 10 discursuri despre Yoga Sutra (aforismele) lui Patanjali, Osho deschide calea catre o intelegere mai profunda a practicii yoga, ilustrand fiecare sutra cu exemple din viata de fiecare zi, care pot deveni tot atatea posibilitati de meditatie si de trezire a constiintei. Cartea face parte din seria de 10 volume intitulata Yoga: Știinta Sufletului, din care editura noastra a mai publicat volumele Alchimia Yoga si Calea spre eliberare.   Yoga a devenit, la nivel international, o componenta curenta a preocuparilor omului modern pentru a-si asi­gura bunastarea fizica, mentala si spirituala. Odata cu cresterea popularitatii programelor care integreaza pos­turi corporale si exercitii de respiratie, interesul pentru dimensiunile filozofice si spirituale ale practicii yoga a crescut, de asemenea. In aceasta carte, Osho il prezinta pe Patanjali, fondatorul stiintei milenare yoga, ale carui aforisme (sutra-e) sunt revelate, actualizate si ilustrate cu exemple din viata omului modern.    „Yoga inseamna incetarea proce­sului mental. Aceasta este cea mai buna definitie a yogai. Yoga inseamna atingerea unei stari non-mentale. Cuvantul minte acopera totul: egoul, dorintele noastre, sperantele, filozofiile, religiile, scripturile. Mintea aco­pera totul. Incetarea procesului mental inseamna transcenderea realitatii cognoscibile, o aruncare in necunoscut. Atunci cand mintea dispare, te trezesti subit in necunoscut. Yoga este un salt in necunoscut, sau mai bine zis, in incognoscibil.”      Fragment din volum:       “Un intelept este la fel ca floarea soarelui. El se orienteaza intotdeauna catre ceea ce este bun, fara a face alegeri. Aceasta este natura lui. Upanishadele fac urmatoarea afirmatie: „Nu-i judecati niciodata pe intelepti, caci masura voastra nu li se potriveste acestora". Voi trebuie sa separati binele de rau si sa practicati binele, dar inteleptul nu trebuie sa faca acest lucru. Orice ar face el, actiunea sa este intotdeauna justa. De altfel, nimeni si nimic nu i-ar putea-o schimba, caci nu este o chestiune de alternativa. Chiar daca ii spui: „Nu este bine ce faci", el iti va raspunde: „Poate ca nu este bine, dar trebuia sa fac acest lucru, caci aceasta este directia in care curge energia mea".     Cei care detin cunoasterea justa, iar autorii Upanishadelor o detineau, afirma: „Inteleptii nu trebuie judecati. De indata ce un om a ajuns centrat in sine, a realizat starea de meditatie, a renuntat la minte, caci a cunoscut tacerea absoluta, el transcende moralitatea si traditia. Transcende limitarile umane obisnuite. Daca ii putem urma, foarte bine. Daca nu, suntem neajutorati, caci faptele lor nu pot fi judecate".     Atunci cand centrul cunoasterii juste se trezeste, omul devine religios.     Patanjali nu spune ca trebuie sa va duceti la moschee, la templu, la biserica, sa faceti diferite ritualuri, pentru a deveni religiosi. Aceasta nu este religie. Tot ce trebuie sa faceti este sa va treziti centrul cunoasterii juste. In rest, nu conteaza prea mult daca va duceti la templu sau nu. Atunci cand centrul cunoasterii juste incepe sa functioneze, orice ai face este o rugaciune; oriunde te-ai afla, te afli intr-un templu.     Kabir spune: „Te descopar oriunde ma duc, Doamne. Oriunde m-as afla, ma impiedic de tine. Orice as face, chiar daca nu fac altceva decat sa ma plimb sau sa mananc, practic ma rog". Apoi adauga: „Aceasta spontaneitate este starea rnea de samadhi, meditatia mea"."