Ics (Fuck Totum) - Alexandru Tiepac

Descriere

     "sunt ultimele spasme, a mai deschis odata ochii si inca odata, a lacrimat intens, a deschis si a inchis si iar a deschis gura, a tremurat tare, liniste, s-a facut liniste, totul a incremenit, gandurile, lumina si vantul, cel din urma vant, au incremenit, si eu si voi, taci, ramai pe loc, nu vorbi acum, nu te misca, nu gandi nimic, nu indrazni sa faci nimic, m-am ridicat razand, am deschis larg fereastra, te-am pacalit, nu e asa?!, afara era o vreme frumoasa, la radio se anunta ora exacta, prin fata blocului meu treceau oameni fericiti, canapelele mele rosii de pe peretele opus geamului erau la locul lor, bleu-ul peretilor si al covorului..., sobolanul a murit si eu l-am mancat." (Autorul)      Fragment din volum:      “Incerc sa-mi amintesc de momentele acelea si simt uneori ca ar fi mai bine sa n-o mai fac deloc, sa iau un pahar cu apa cat mai rece si sa mi-l torn in cap si..., dar nu-i chiar asa simplu, Adu-mi te rog o bere pentru mine si un suc pentru ea, Ceea ce incerc sa fac zilele acestea este sa imi refuz amintirea care ma ia pe sus, Iti place aici?, Oricum nu asteptam nici un raspuns pentru ca simteam ca se intampla ceva cu mine, dar poate nu s-ar fi intamplat nimic daca nu era muzica, de fapt chiar nu s-a intamplat nimic, doar amintiri peste amintiri peste amintiri si tot asa, era acolo la jumatate de metru de mine dar eu nu mai simteam nimic caci eram atent, brusc intrasem intr-o stare in care, in creierul meu, versurile acelei melodii, al carui autor nu-mi spusese nimic multa vreme, se plimbau singure ca niste femei goale intr-un dormitor mare cu ferestrele intre-deschise, e adevarat, daca n-ar fi fost versurile alea poate n-aveam sa simt nimic, I"m still holding on, mi-am spus, Totul ar fi decurs normal ca pe o terasa, noaptea, langa rau cu doar cateva felinare atarnate ca niste lilieci mumificati din care intamplator tasnea lumina, N-am mai auzit de mult melodia asta, iti place?, Ce puteam sa-i raspund, ca da, ca am auzit-o cu mai bine de opt ani in urma si atunci am ramas incremenit in mijlocul strazii tremurand de frig ca s-o ascult, „my world is miles of endless roads, that leaves a trail of broken dreams, where have you been, I hear..." si tocmai atunci barbatul in varsta a zis nu si... dar acum nu, toti anii astia care s-au scurs, toti anii astia..."