Aluca, sotia tenorului - Maria-Margareta Babeanu Moldoveanu

Descriere

Ar fi putut fi o balerina de mare succes, o stea a scenei, talentul i-ar fi permis. Dar a ales sa fie Sotia Tenorului. Aluca Moldoveanu a scris aceasta carte ca un elogiu adus vietii de cuplu. Chiar daca s-a despartit dupa 25 de ani de casnicie, timp in care a calatorit prin toata lumea alaturi de marea, unica si singura sa iubire, tenorul de renume mondial Vasile Moldoveanu, ea va continua sa fie fascinata si subjugata de puritatea vocii lui. Cu rafinament aristocratic si delicatete si gentilete rare, Aluca ne povesteste despre parcursul celor zece vieti traite intr-una singura. Aluca. Sotia Tenorului este povestea adevarata a doua vieti consacrate scenei. Prim-balerina la Opera Nationala din Bucuresti, Aluca Babeanu se casatoreste cu marele tenor Vasile Moldoveanu si impreuna, in anii "70, parasesc Romania. In Occident, atat in Europa cat si in America, ei vor cunoaste confirmarea internationala, triumful. In aceasta autobiografie, Aluca ne face sa traim, alaturi de ea, peripetiile unei vieti trepidante si pasionale. Alaturi de singura mare iubire a vietii sale, Vasile, frumosul tenor cu voce sublima, va cunoaste in Bucuresti mizeria sordida, foametea si presiunile de tot felul, marturie nemijlocita asupra vietii cotidiene de artist din vremea regimului comunist. Dupa multi ani de sicane ale Securitatii si intimidari de tot felul, cei doi artisti reusesc, in 1972, sa fuga din tara. Prin munca indarjita, Tenorul ajunge sa fie unanim recunoscut in toata lumea, fiind sustinut indeaproape de Aluca, care renunta la cariera sa artistica de Balerina si se dedica trup si suflet iubirii vietii ei. „Noi, cei care am ramas sa traim aici in perioada comunista, fara sa stim despre ce se intampla in strainatate, n-am putut cu siguranta sa aflam depsre valoarea acestui tenor, confirmata de o viata artistica internationala si o cariera stralucita. Fragment din carte: „O copilarie minunata In acea zi, zapada cadea cu fulgi mari in Bucuresti, imbracand orasul in alb si pur, pregatindu-l parca sa-mi ureze bun venit in aceasta lume. Zapada a continuat sa cada timp de o saptamana. Totul stralucea pe acest covor de un alb imaculat, soarele avea dinti, cum se spune, in raceala de gheata a zilei. Totul era ireal, magic, la fel ca si pe scena Operei, care va deveni scena vietii mele. Asa ca am ales sa urc pe aceasta scena in plina iarna, in ultima zi a lunii ianuarie, dimineata tarziu, si ma deschid catre viata in Bucurestiul meu, in Romania atat de draga mie. Se spune in filosofia budista ca ne alegem parintii, locul nostru de nastere, data sosirii pe lume, si toate acestea pentru a ne putea implini lucrurile pe care nu le-am putut incheia intr-o viata anterioara. Adica vom fi nevoiti sa ne rezolvam toate relatiile dificile nerezolvate in aceasta viata, pentru a ne linisti spiritul si, astfel, sa invatam sa gestionam defectele noastre, cum ar fi ura, egoismul, lacomia, mania, dorinta. Mama mea nu era prea incantata de sosirea mea pe aceasta lume. Dupa nasterea fratelui meu, ea a facut o infectie grava la sani, care ulterior a necesitat mai multe interventii chirurgicale. Nu rata nicio ocazie sa-mi spuna ca nu m-a dorit, aratandu-mi mereu cicatricile. Acest lucru a facut ca in mine sa apara un puternic sentiment de vinovatie. Cand durerile facerii s-au facut simtite, tatal meu a cerut ajutorul fratelui sau, unchiul Pompiliu, care era directorul Bancii Nationale din Bucuresti. Iarna, traficul din Bucuresti, atunci cand era posibil, devenea o aventura periculoasa. El i-a trimis duba, un soi de microbuz folosit pentru transportul monedelor si biletelor de banca, pentru a o aduce cat mai repede pe marna la spital. Dupa nastere, ne-am reintors la vila lui Armand Calinescu, cel mai bun prieten al tatalui meu, fost ministru de Interne sub regele Carol, unde locuiam momentan. Locuiam acolo pentru ca regimul comunist care fusese instaurat ne confiscase, conform noii legi a exproprierii, casa noastra din Bucuresti. Deseori, mama ma aseza pe terasa, in landou, ca sa respir aerul proaspat al iernii. Acest prim contact cu aerul rece probabil ca a impregnat in mine atractia pentru iarna si pentru zapada, calindu-ma in acelasi timp.”