Ziua iluziei (Octav Bozintan)

Descriere

Nascut in Ploiesti (n. 01.04.1961 – d. 23.12.2016), Octav Bozintan absolva Facultatea de Filologie-Jurnalistica a Universitatii Hyperion si cursurile de master in mass-media si comunicare, la aceeasi universitate. In anul 1991 este laureat al concursului „Panait Istrati”, initiat de Radio Romania Cultural si Radio France International, apoi colaborator al TVR 2, ca traducator al serialului „Cartea naturii” si al filmelor de desene animate de scurt si lung metraj. Colaboreaza ca redactor, traducator si corector cu diferite edituri. Publica articole si povestiri in revista "Albina". Colaboreaza cu Radio Romania Cultural si Radio Romania International. Este titular al rubricii saptamanale „Vedete in literatura”, din cadrul emisiunii „Veniti cu noi pe 2”, difuzata de TVR 2. A fost dintotdeauna preocupat de literatura, iubind cartea ca obiect si, evident, pentru continut. Dupa Revolutie, scrie romanul „Hanul pacatosilor” care, abia dupa unsprezece ani, este publicat gratie lui Alexandru Condeescu, la Editura Muzeului Literaturii Romane. Cartea este tradusa si publicata in America, sub titlul „New Europe, Jails Old”, la Editura InterAcademic Press. La mai bine de o suta de ani dupa „Amintirile” rurale ale lui Creanga, se poate considera ca universul copilariei s-a schimbat si, investigat din punctul de vedere al unui copil din zilele noastre, capata o alta dimensiune, dar cartea este cu totul altceva decat primul volum din „La Medeleni”, al lui Ionel Teodoreanu.  Se pleaca de la doua principii: „Adevarul nu este ceea ce stim  ci, mai ales, ceea ce nu trebuie sa stim” si „Timpul merge inainte si inapoi ca la el acasa”. Autorul narator se plimba prin intermediul amintirilor inainte si inapoi pe axa timpului, cand mai real, cand mai imaginar, prezentand o copilarie posibila a fiecaruia dintre noi. La un moment dat, copilul citadin descopera ruralul, dar ciocnirea cu acesta nu ii este benefica. Volumul poate fi privit drept o sinteza a unui meci de box in care, protagonistul, dupa ce a fost lovit cu putere de viata, reuseste sa se ridice atunci cand arbitrul striga „9”. Distanta dintre copilarie si maturitate devine uneori zero, incercand sa dovedeasca puterea omului in lupta cu timpul. Pana la un punct, romanul are atributiile unui studiu psihologic, investigand profunzimea gandirii infantile. Fragment din romanul "Ziua iluziei" de Octav Bozintan: "Ce s-ar mai putea spune? Ca la un moment dat am descoperit ca Bazi nu mai era Bazi, ca Geturia, atinsa de timp a devenit un ceva  pe care nu-l mai recunosteam, ca Pili n-a mai fost Pili si ca mama cea bleaga s-a transformat din ce in ce mai mult, pana nici macar eu n-am mai putut s-o inteleg. Ca si acum incerc sa-i pricep si nu pot? Cand anii trec asa cum imi trec mie, vezi ca timpul incepe sa se plimbe prin viata ta ca si cum ar fi la el acasa, iar tu nu mai stii incotro s-o iei, pentru ca intr-o lume a iluziei, inainte sau inapoi, e tot aia. In dimineata asta am miscat putin degetele de la maini. Cateva ore mai tarziu, picioarele au inceput sa-mi fie strabatute de dureri ingrozitoare care, din cand in cand, ma faceau sa urlu, generand o bucurie pe care, cu toata suferinta, as vrea s-o simt toata viata mea. Nimic nu-i mai frumos decat sa te doara niste picioare care nu mai stiai ca sunt ale tale, sau ca mai exista. La masa destinului se hotarase deja, hematomul avea sa se resoarba ca si cum nici n-ar fi fost. Daca visurile devin realitate? Nu-mi pasa! Mie soarta imi aratase ce am de facut mai departe. Iar daca mainile n-or sa-mi ajunga, o sa ma tin cu dintii si tot o sa merg la inmormantarea lui unchiu Costi, care acum se simte inca bine si da iama prin gagici, asa sa stiti!"