Speranta. Ghid de activism sacru - Andrew Harvey

Descriere

 Atragand atentia asupra situatiilor ce arata declinul omenirii (distrugerea mediului inconjurator, suprapopularea, dezvoltarea terorismului si fundamentalismului religios, pericolele sociale, climaterice si nu numai), Andrew Harvey ne arata ca oamenii au potentialul de a se schimba – si chiar au inceput sa schimbe, omenirea intrand intr-o perioada de profunda transformare, atat de necesara. Personalitati precum Parintele Bede Griffith, Dalai Lama, Maica Teresa si altii ne-au aratat, cu smerenie, ca se poate gasi o raza de speranta chiar si in mijlocul celor mai intunecate experiente ale lumii. A fi Activist Sacru, este, in opinia lui Andrew Harvey, a actiona pentru binele suprem al tuturor formelor de viata si pentru salvarea planetei, indiferent de orientarea religioasa, politica, sexuala. A fi Activist Sacru inseamna a actiona acum, pentru a lasa, la plecarea ta, o lume mai buna decat cea pe care ai gasit-o tu. Presarata cu numeroase citate din Rumi, pilde, experiente personale, cartea este o lectura incantatoare, ale carei ecouri va vor ramane multa vreme in suflet, deoarece Speranta este una dintre cartile care, intr-adevar, deschide inimi. Despre autor Andrew Harvey este poet, romancier, traducator, mistic erudit si invatator spiritual de renume international. S-a nascut in India de Sud, in 1952. S-a mutat in Anglia la varsta de noua ani si, mai tarziu, a studiat la Universitatea Oxford, unde a devenit student la All Souls College, in 1973. In 1977 a revenit in India, pentru prima data de cand plecase in copilarie, si a trait cateva experiente mistice, care au dus la o serie de initieri in diverse traditii mistice, pentru a invata secretele si practicile acestora. Harvey a predat la Universitatea Oxford, Universitatea Cornell, Facultatile Hobart si William Smith, la The California Institute of Integral Studies (Institutul Californian de Studii Integrale) si la University of Creation Spirituality (azi, Wisdom University) (Universitatea de Spiritualitate Creativa; azi, Universitatea Intelepciunii), precum si la diverse biserici si centre spirituale din Statele Unite, Anglia si Europa. Harvey a fost subiectul unui documentar din 1993, realizat de BBC, The Making of a Modern Mystic (Formarea misticului modern), si a aparut in multe altele, inclusiv in Rumi Turning Ecstatic (Extazul lui Rumi), The Return of Rumi (Intoarcerea lui Rumi), The Consciousness of the Christ (Constiinta Hristica), precum si intr-un documentar despre viata si munca lui Marion Woodman. Propriul documentar, Sacred Activism (Activismul Sacru), a fost realizat de Hartley Film Foundation in 2005. Pe site-ul www.myss.com si pe YouTube gasiti cateva dintre cursurile sale (pentru date de contact, vedeti informatiile de mai jos). Fragment din carte   Eroii padurii tropicale Ritualul misterios al indienilor pune capat unei posibile catastrofe   RIO DE JANEIRO – Kukrit si Mati-I sunt noii eroi ai padurii tropicale. Un ritual de jumatate de ora, desfasurat saptamana aceasta, pe malul raului, de cei doi membri analfabeti ai tribului Kaiapo din Mato Grosso, a invins seceta de cinci luni din regiunea nord-amazoniana Roraima, care se transformase intr-un infern. Puterile lor stravechi au pus capat unei situatii aflate pe punctul de a deveni unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din lume. In cateva ore, ploile torentiale tropicale au stins peste 90% din uriasele incendii din jungla, care scapasera de sub control in ultimele doua saptamani si distrusesera mii de hectare de savana si de padure tropicala, pe o suprafata egala cu Tara Galilor. Kukrit si Mati-I – care nu stiu exact ce varsta au, pentru ca indienii triburilor din jungla numara doar pana la doi, restul fiind „foarte multi” – au fost dusi cu avionul din satul tribului lor, la 2.400 de kilometri de Fundatia Indiana de stat. Era un gest disperat, care sfida toata tehnologia de ultima ora si stiinta oamenilor albi. Prognozele oficiale erau sumbre. Informatiile, trimise de canalul 2 al satelitului meteorologic NOAA-14 si interpretate de calculatoarele ultraperformante de la centrul spatial brazilian din Jose dos Campos, aflat la mii de kilometri departare in capatul sudic al tarii, indicau ca nu va ploua in zona „inca cel putin doua sau trei saptamani”. Sute de pompieri au dus o lupta disperata impotriva flacarilor care avansau. ONU a oferit ajutor de urgenta, care a fost acceptat, elicopterele armatei lansau „bombe cu apa”, dar totul a fost in zadar. Flacarile devorau zone uriase cu paduri virgine si nimeni nu putea opri acest lucru. Kukrit si Mati-I nu au fost tulburati de primul lor zbor. Dupa ce au strabatut sute de kilometri de jungla, s-au cazat la un hotel de trei stele din Boa Vista, capitala regiunii Roraima, din capatul nordic al Braziliei, au facut dus si au cinat in tihna. Apoi au mers pe malul raului Curupira din apropiere, ducand cu ei frunze de cipo si crengi de taquara, din zona lor de bastina. Erau ingrijorati ca fratii lor din tribul Yanomami din regiune vor fi „mancati” de flacari. „Vom face sa cada apa din cer”, au promis ei, cerand sa fie lasati singuri, sa-si desfasoare ceremonia in intuneric. Dupa jumatate de ora s-au intors multumiti la hotel si s-au culcat in pat – o noutate pentru ei care erau obisnuiti cu hamacurile. Inainte de a merge la culcare, au zis doar atat: „Va ploua”. In mai putin de doua ore, la centrul de urgenta din Boa Vista al echipei armatei insarcinate cu stingerea incendiilor au inceput sa soseasca prin radio primele rapoarte. „A inceput sa ploua aici”, zicea o voce careia se simtea ca nu ii venea sa creada, din orasul Cacarai din jungla. O ora mai tarziu, s-au primit vesti similare din Apiau, zona aflata intre raurile Surunu si Majari, din nord. In zori a cazut una dintre cele mai mari ploi torentiale din istoria orasului Boa Vista. Oamenii dansau in ploaie pe strazi, inainte de micul dejun, iar aeroportul, care in ultimele saptamani fusese inchis de cateva ori din cauza fumului de la incendiile forestiere, a fost din nou inchis, de aceasta data din cauza vizibilitatii reduse datorate perdelei dense de ploaie. Pana la sfarsitul zilei cazuse atata ploaie, incat umiditatea s-a ridicat din nou la nivelul sau normal, de 97%. Multumiti, Kukrit si Mati-I s-au intors in Mato Grosso. Nu au oferit nicio explicatie. Au zis doar ca au stat de vorba cu Becororoti, un stramos faimos, inzestrat cu puteri divine, care, dupa moarte, a mers in ceruri si s-a transformat in ploaie. Oricine citeste aceasta relatare uluitoare si extrem de amuzanta isi va pune intrebarea: ce lucruri ar fi posibile, chiar si acum, in cel de-al unsprezecelea ceas, daca ar putea fi folosita la scara mare puterea sacra manifestata de cei doi „membri analfabeti ai tribului Kaiapo”? Altfel spus, ce-ar fi daca, in loc sa continuam cu ideea evident sinucigasa de a cuceri natura, am hotari sa fim calauziti spre o relatie in care sa cooperam in mod mistic cu Natura, pentru ca Natura sa poata coopera si ea cu noi in mod mistic? Regiuni intregi devastate ar putea fi oare refacute? Ar putea fi transformata vremea insasi, ca in relatarea de mai sus? Ar putea fi renascute si sprijinite specii de animale, in ultima clipa? Ne-ar calauzi Natura insasi, ca pe samanii din lumea intreaga, spre ierburi si minerale vindecatoare, spre leacuri simple si eficiente pentru bolile noastre moderne? Ar putea geniul Naturii sa ne calauzeasca spre surse regenerabile de energie, pe care inca nici nu ni le putem imagina? Cand Oppenheimer* a vazut explozia bombei atomice in desertul New Mexico, a stiut ca omenirea a atins cel mai periculos prag din evolutia sa: a capatat puteri distructive aproape infinite, fara a avea intelepciunea spirituala si morala de a le folosi responsabil. In marea sa durere, Oppenheimer a citat din Bhagavad Gita, textul sacru stravechi indian: „Acum am devenit Moartea, cel care distruge lumi”.