Tentatia pacatului - Cara Elliott
Descriere
Hotarata sa-l impiedice pe fratele ei sa risipeasca averea imputinata a familiei, Lady Eliza Brentford se decide sa-l urmareasca in cuibul depravarii unde acesta isi pierde timpul si banii. Acolo, la lumina lumanarilor si in atmosfera de desfrau, Eliza il cunoaste pe marchizul de Haddan, Gryffin Dwight, pentru care fratele ei nutreste o admiratie imensa. Pierduta in ochii lui verzi, Eliza nu poate sa nu fie atrasa de farmecul bine-cunoscutului crai – o tentatie a pacatului pe care nu a simtit-o niciodata. Cand Gryffin apare pe neasteptate la mosia Elizei, un sarut furat in gradina conduce la o noapte de pasiune dezlantuita. Brusc, fermecatoarea vaduva simte ca toate visurile ei neimplinite pana atunci ar putea deveni realitate. Dar ar putea acest maestru al seductiei sa nutreasca sentimente adevarate si profunde pentru Eliza si sa renunte la viata usuratica de pana atunci? Sau secretele pe care fiecare dintre ei le ascunde vor face ca aparentele inselatoare sa le distruga sansa la fericire? Fragment din roman: “El stranse din buze ganditor, iar cand inima ei tresari violent, Eliza se forta sa isi abata privirea. Periculos. Chiar si fara avertizarea soptita de intuitia ei, stia ca lucrurile se indreptau intr-o directie periculoasa... Chiar in clipa aceea, o pala brusca de vant se lovi de pagina si ii smulse caietul din maini. Acesta se ridica in spirala, iar Gryff lasa sa-i scape o injuratura cand il vazu cazand spre o zona mlastinoasa a vechiului bazin. Eliza se intinse dupa el si reusi sa il prinda de un colt al copertii. Insa o piatra dislocata ii aluneca de sub picior, facand-o sa isi piarda echilibrul. Dand haotic din brate, se stradui sa nu scape din maini pretiosul caiet. Zidul se inclina, cerul se invarti ca o morisca sub ochii ei, iar in clipa urmatoare se izbi de pamant cu o bufnitura lipsita de demnitate care o lasa fara suflare pentru o clipa. - Nu te misca! Vocea lui Gryff parea sa vina de foarte departe, dar cand deschise ochii, Eliza vazu ca deja se chinuia sa coboare in graba de unde se cocotase. „O, minunat!” Daca marchizul ar mai fi avut cumva nevoie de ceva care sa ii aminteasca temeinic ca nu era o zeita gratioasa din scanteietoarele sali de bal din Mayfair, acum i se oferise acel ceva. Cu varf si indesat. Ridica incet capul, observand ametita ca avea bucati de paie si noroi intarit pe obraz, si incerca sa se ridice in capul oaselor. - Nu te misca! striga Gryff din nou, parand ingrijorat. Ea incerca sa il alunge, jenata ca se facuse de ras. Era ca si cum un spirit salbatic al padurilor s-ar fi strecurat in pielea ei si ar fi preluat controlul atat asupra trupului, cat si asupra sufletului ei in ziua respectiva."
