Inima salbatica - Elizabeth Hoyt

Descriere

    Reynaud St. Aubyn si-a petrecut ultimii sapte ani intr-o captivitate de iad, in Coloniile americane, ca prizonier al indienilor. Acum, acest barbat, odinioara un viconte care avea toata lumea la picioare, da buzna in mijlocul unei reuniuni organizate in resedinta familiei si isi cere drepturile ancestrale. Insa poate sa fie considerat acest salbatic adevaratul mostenitor al ultimului conte de Blanchard, mai ales ca toata lumea il considera mort de multa vreme?     Beatrice Corning, nepoata celui care a mostenit toata averea Blanchard, este o adevarata domnisoara englezoaica, bine-crescuta si cu maniere impecabile. Dar are un secret: nici un barbat nu a reusit sa o fascineze asa cum a facut-o frumosul tanar pe care il cunoaste doar din portretul aflat in casa unchiului ei. Brusc, acest barbat apare in carne si oase si o vrajeste, chiar daca cei sapte ani de captivitate l-au facut sa isi piarda blandetea si l-au transformat intr-un adevarat diavol. Dar Beatrice poate sa vada omul nobil din spatele salbaticului care a devenit Reynaud. La randul lui, si el e atras de aceasta lady incantatoare, desi banuieste ca loialitatea ei se indreapta spre unchiul amenintat sa piarda toate drepturile de care s-a bucurat in ultimii ani. Va putea dragostea lui Beatrice sa-l imblanzeasca pe acest barbat, care nu se va da inapoi de la nimic pentru a-si recapata titlul, averea si locul in inalta societate chiar daca asta inseamna sa o sacrifice pe ea?      Fragment din roman:       “O saptamana mai tarziu, Beatrice isi ascundea mainile tremuratoare in faldurile rochiei de mireasa. Era o rochie eleganta. Lottie ii spusese ca doar pentru ca se marita in pripa nu insemna ca nu putea sa isi faca o rochie noua. Asa ca purta o frumoasa rochie din matase care se unduia in tonuri de verde si albastru atunci cand se misca. Dar in ciuda frumusetii rochiei, Beatrice nu reusea sa isi controleze tremurul degetelor.     Poate ca erau emotiile tipice pentru ziua nuntii. Incerca sa fie atenta la episcopul care vorbea in fata lor, dar cuvintele lui pareau sa fie inghitite intr-un zgomot taraganat.     Spera din tot sufletul sa nu lesine.     Oare facea ce trebuia? Tot nu stia, chiar daca se afla in fata altarului. Reynaud ii promisese ca va avea grija de unchiul Reggie, ii promisese ca il va lasa sa locuiasca la resedinta Blanchard indiferent de felul in care se incheia lupta lui pentru titlu. Asigurase linistea unchiului Reggie si poate ca era un motiv suficient ca sa se marite cu acest barbat chiar daca el nu o iubea.     Nu o iubea.     Beatrice se incrunta la buchetul de flori din mainile ei. Isi dorise un barbat care sa o iubeasca pentru ce era ea, in schimb, se marita cu un barbat dintr-un calcul pur realist. Era suficient? Nu era sigura. Se putea ca inima lui Reynaud sa nu se imblanzeasca niciodata intr-atat incat sa o iubeasca. In ultimele saptamani, paruse mai dur ca niciodata, mai concentrat pe scopul lui de a-si recapata titlul si puterea care venea la pachet cu el. Putea sa indure acea casatorie daca el nu o va iubi niciodata?      Dar apoi, Reynaud se intoarse spre ea si ii puse un inel simplu de aur pe deget si o saruta gingas pe obraz. Deodata, totul se incheiase si era prea tarziu pentru ganduri sau regrete. Beatrice trase adanc aer in piept si puse mana pe bratul lui Reynaud, strangandu-l mai tare ca de obicei."