Tanarul Sherlock Holmes. Norul mortii - Andrew Lane

Descriere

    Doua cadavre. Un erou de neuitat. Inceputul unei legende.     Anul 1868. Tanarul Sherlock Holmes are paisprezece ani. Fiu de ofiter in armata britanica, el studiaza intr-un internat, exerseaza bunele maniere si primeste o educatie clasica. Dar lucrurile iau o intorsatura cu totul noua cand este trimis sa-si petreaca vara in casa de la tara a unchiului sau, in Hampshire. Acolo, tanarul Sherlock intra intr-o aventura teribila, cu morti suspecte, rapiri, incendii, spionaj, un complot bine ticluit si un personaj malefic cu intentii criminale. Va fi primul mister dezlegat de cel care va deveni cel mai celebru detectiv al tuturor timpurilor.      Crezi ca-l cunosti? Gandeste-te mai bine!       Andrew Lane este romancier, jurnalist si un admirator fidel al lui Sherlock Holmes. Pasiunea lui pentru romanele lui Sir Arthur Conan Doyle si ambitia de a crea un portret autentic al tanarului Sherlock au dus la reinventarea faimosului personaj intr-o serie de carti dedicate copiilor.      Fragment din romanul "Tanarul Sherlock Holmes. Norul mortii" de Andrew Lane:     “„Observatia", se gandi Sherlock, amintindu-si ce ii spusese Amyus Crowe. Pana la urma, totul se reducea la observatie. Daca aveai suficiente fapte, puteai sa deduci aproape tot restul.     Si asta era problema cu cele doua cadavre si cu norul aducator de moarte; nu existau suficiente fapte.     Cei doi baieti pedalara prin oras, evitand rascrucile principale, unde se ingramadea lumea. Drumul se termina aproape inainte sa inceapa, iar mintea lui Sherlock inca mai fierbea, plina cu un amestec bogat de fapte, presupuneri si ipoteze, cand oprira la casuta cu pereti din piatra unde Matthew sustinea ca locuia Amyus Crowe.     O miscare laterala ii atrase atentia lui Sherlock. Privi intr-acolo si observa un armasar care pastea iarba pe un camp. Un armasar negru, cu o pata maronie pe gat.     Acelasi armasar pe care il mai vazuse de doua ori, de fiecare data cu o silueta misterioasa in sa, privindu-l.     Simti cum ii trece un fior prin brate si prin piept si i se facu pielea de gaina. Ce se petrecea acolo?     Matty ramase in urma, asteptand la poarta, in timp ce Sherlock traversa gradina din fata casei. Baiatul se intoarse si il privi intrebator. Pe chipul tovarasului sau se asternu o expresie sumbra.     - Eu astept aici, hotari el.     - Ce s-a intamplat?     - Nu-l cunosc pe individul asta. Poate nu ma place.     - O  sa ii zic eu ca esti de treaba. Ca esti de incredere. Ii spun ca esti prietenul meu.     Cand cuvantul „prieten" ii iesi de pe buze, Sherlock se simti luat prin surprindere. Presupusese ca Matty ii era prieten, dar gandul acesta il nedumerea. Nu mai avusese niciodata prieteni, cu siguranta nu la scoala, si nici macar in casa familiei lui - locul pe care il considera acasa. Copiii de acolo aveau tendinta sa evite casa celor pe care ii considerau superiorii lor din punct de vedere social - „mosierimea" -, si Sherlock isi petrecuse cea mai mare parte a timpului singur."