Cum sa formezi caracterul copiilor. Metoda responsabilitatii personale - John G. Miller, Karen G. Miller

Descriere

De multe ori ii auzim pe parintii care se confrunta cu probleme intrebindu-se: „De ce copilul nu face ce-i spun eu?”, „Cind va invata sa ma asculte?”, „Oare va ajunge vreodata sa faca alegeri mai bune?”. Asemenea intrebari arata ca parintii asteapta de la copiii lor sa identifice singuri modul in care pot sa evolueze si sa-si formeze caracterul. Daca doriti sa aveti un copil echilibrat, capabil sa ia decizii corecte in ceea ce-l priveste, trebuie sa va implicati in fiecare etapa a dezvoltarii lui. Povestile, strategiile si recomandarile prezentate in volum va ajuta sa deveniti „coechipieri” ai copilului dumneavoastra si sa-l invatati sa devina independent si responsabil. Fragment: “Adevarul este ca parintii puternici ii sustin pe copiii lor, insa ii lasa sa suporte consecintele pro-priilor fapte si „sa Isi poarte singuri razboaiele". Ei, daca baietelul nostru de 3 ani este bruscat de unul de 4 ani in parc, intervenim. Aceasta nu este o situatie in care sa stam sa ne uitam, gIndindu-ne: Hmm, sa vedem cum se descurca. Cu toate acestea, undeva, pe parcursul acestei calatorii, parintii eficienti incep sa inteleaga cind sa faca un pas in spate si sa il lase pe copilul lor sa greseasca, sa rezolve o problema ori sa faca fata unei crize relationale. Daca nu facern asta, cum sa creasca? Parintii eficienti stiu ca esecul este o componenta inerenta a procesului de crestere si, uneori, il lasa pe copilul lor sa esueze. Exista multe motive pentru care unii parinti sint permisivi cu copiii lor, dar ne vom concentra aici doar asupra solutiilor, formulind intrebari din spatele intrebarilor precum „Ce pot face ca sa imi ajut copilul sa creasca?" si „Cum pot descoperi modalitati de a-l sustine pe copilul meu fara sa fiu permisiv?". O cale sigura de a inceta sa mai procedam astfel este invatind sa ne dam seama de la o posta cind un copil inventeaza scuze. Am vorbit despre ce inseamna a fi un parinte care nu cauta scuze si despre a fi un exemplu de comportament pentru copiii nostri. Mamele si tatii nu trebuie doar sa elimine scuzele din stilul lor de parenting si sa refuze sa se complaca in invinovatirea altora, ci nu trebuie sa accepte nici scuzele inventate de copii. De fiecare data cind acceptam o scuza pe care ne-o serveste copilul nostru, il invatam sa faca pe victima, sa amine ceea ce are de facut si sa arate cu degetul spre altii. Iar rezultatul nu este bun deloc: un tinar care nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele sale si refuza sa accepte consecintele acestor fapte. Fiica noastra Jazzy este o eleva exceptionala. in parte deoarece vrea sa exceleze — si de obicei reuseste. Atunci cind a luat o nota mai mica la un test pentru clasa a VIII-a, primele cuvinte pe care le-a pronuntat au fost: „Testul asta n-a fost corect!". Cind am intrebat-o ce vrea sa spuna cu asta, a raspuns: „Am crezut ca profesorul o sa ne dea alte subiecte, nu astea pe care le-a ales". Asadar, fiindca ea nu s-a pregatit cum trebuie pentru examen, este vina profesorului? “