Iuda - Amos Oz

Descriere

    Roman al devenirii si o sofisticata poveste de iubire, Iuda repune in discutie, din perspectiva etica, politica si istorica, figura tradatorului si conceptul de tradare. O realizare literara de proportiile unei simfonii, Iuda imbina un subiect pasionant cu reflectii indraznete asupra evenimentelor istorice care au determinat, pe de o parte, relatiile dintre evrei si crestini si, pe de alta parte, cele dintre Israel si lumea araba.     In decorul neprietenos al unui Ierusalim iernatic de la inceputul anului 1960, tanarul Shmuel Asch intelege ca viata lui are nevoie de o schimbare. Dezamagit in urma unei povesti de dragoste incheiate brusc si sclav al unei vieti studentesti lipsite de satisfactii, el hotaraste sa se izoleze in casa veche a unui batran intelectual infirm, a carui nora il angajeaza pentru a-i tine acestuia companie cateva ore in fiecare zi. Ceea ce nu stie Shmuel este ca traiul intre zidurile groase ale casei de la marginea orasului vechi, alaturi de doi oameni apartinand parca altor vremuri, nu face decat sa-l reconecteze la viata, pregatindu-l pentru ceea ce-l asteapta cu adevarat. El descopera treptat toate fatetele iubirii si ale sacrificiului, pe masura ce desface taina celor in casa carora locuieste. Fragment: "   Shmuel simti dorinta brusca de a se ridica de pe scaun si de a strânge la piept, cu amândoua mâinile, capul acela bolovanos, doar pe jumatate aranjat, al omului care statea in fata lui si de a-i spune, poate, un cuvânt de consolare. Dar nu exista consolare pe lume. Se abtinu si prefera sa taca, pentru a nu adauga o noua durere peste cea existenta. in 1oc sa raspunda, se duse sa hraneasca pestisorii din acvariu. "Apoi merse la bucatarie. Sara de Toledo adusese de data asta, in loc de gris, salata de cartofi cu maioneza si felii de legume. Ghershom Wald mânca in tacere, ca si cum si-ar fi epuizat toate comorile de versete si citate. Ramase tacut pâna aproape de unsprezece, când Shmuel turna câte un paharel de coniac pentru fiecare, fara aprobarea batrânului. Apoi se desparti de el, se duse si mânca restul de salata cu cartofi si maioneza, spala vasele si urca in mansarda. Tatal ramase lânga biroul lui, insemnând ceva pe o bucata de hârtie, apoi o mototoli si o arunca furios in cosul plin de foi, dupa care incepu sa scrie din nou. O liniste adânca se lasa asupra casei. Atalia plecase. Sau poate nu plecase. Poate ca statea in liniste deplina in camera ei, in care Shmuel nu fusese niciodata.     A doua zi, la unsprezece si jumatate dimineata, Shmuel isi imbraca paltonul lui cel jerpelit, isi infunda hatisul de bucle salbatice sub sapca asemanatoare cu cea a unui vizitiu, lua bastonul cu cap de vulpe la pânda, ademenindu-si prada, si o porni pe strazile Ierusalimului. in dimineata aceea nu ploua, pe cer trecând doar petice de nori cenusii, dinspre mare spre desert. Lumina diminetii, la contactul cu piatra zidurilor Ierusalimului, se reflecta blajina si dulce, de culoarea mierii — lumina care invaluie Ierusalimul in zilele limpezi de iarna, intre o ploaie si alta.     Shmuel urca dinspre aleea Rav Elbaz spre strada Usishkin, trecu pe lânga Casa Populara, cu peretii acoperiti de piatra neteda ca marmura, si Isi continua drumul spre centrul ora-sului. Cu capul intins inainte, strapungând aerul, facându-si parca drum printre obstacole, cu corpul aplecat inainte si picioarele grabindu-se sa nu ramâna in urma capului. Mers asemanator cu o fuga cu incetinitorul. Avea ceva amuzant, ca si cum se grabea sa ajunga la timp intr-un loc unde era asteptat de mult, dar unde nu il vor astepta la infinit, si daca intârzia, ar fi fost deja mult prea târziu. "