Mihai I, ultimul rege al romanilor - Tatiana Niculescu Bran

Descriere

*Titlu disponibil fara autograful autoarei. Cititi aici si interviul acordat de Tatiana Niculescu blogului Libris.      Cel mai tanar rege al Romaniei urca pe tron intr-o vreme in care tarilor din rasaritul Europei li se rezerva „rolul de cobai intr-un experiment de un cinism care intrece inchipuirea omeneasca“, cum va spune chiar el. In zilele noastre, marturia lui despre abdicare e pusa la indoiala de unii, preferandu-i-se documente anonime ale regimului comunist instalat la putere prin frauda, minciuna si manipulare.     Este Mihai I un invins? Daca implinirea unui destin se masoara in succese aclamate public si compromisuri de anvergura, atunci acest rege nu e un model de urmat. Dar, daca statornicia, rabdarea si modestia definesc viata adevarata, atunci ultimul rege al romanilor ramane pentru generatiile viitoare un reper de intelepciune intr-o lume rascolita de fantasmele puterii.     Fotografia de pe coperta: Regele Mihai in castelul de la Sinaia, 1 aprilie 1946       Fragment din lucrare:       „SAN DOMENICO DE FIESOLE E UN SATUC ASEZAT pe o colina cu chiparosi, de unde se vede, intr-o priveliste ca de carte postala, splendida Florenta. Satucul dateaza de prin secolele VIII—IX inainte de Hristos si pastreaza stravechi vestigii si monumente etrusce. In centru, se afla o manastire dominicana din secolul al XV-lea, in care a trait si a pictat Fra Angelico. In spatele manastirii, o alee cu chiparosi si maslini duce spre Villa Sparta, o constructie de o seama cu manastirea, de culoare galbuie, inconjurata de gradini si de un parc umbrit de pini, platani, cedri, plopi, magnolii si tot felul de arbusti exotici.     Mihai a implinit 15 ani. Abia sosit din Romania, e silit sa stea la pat din pricina unei raceli insotite de bronsita. Zilnic, trebuie sa-i raporteze tatalui sau, la Sinaia sau la Bucuresti, cum evolueaza starea lui. La un moment dat, crede ca e ceva mai bine, dar se trezeste cu o durere de burta, in partea stanga. Se dovedeste a fi o apendicita acuta si doctorul chemat de stapana casei decide ca baiatul trebuie operat de urgenta. Operatia nu poate fi insa facuta fara acordul ambilor parinti. Printul mostenitor e insotit in Italia de directorul de studii al scolii palatine, Preda Fundateanu, si de aghiotantul Nicu Condeescu. Lor le revine misiunea de a-l instiinta pe Carol si de a-i cere consimtamanul pentru operatie. Regele e categoric: asta e o manevra de-a Sittei pentru a-l tine la ea pe fiul lor mai mult decat termenul convenit, drept care nici nu poate fi vorba de operatie! Negocierile la telefon dureaza ore bune. Medicul intervine si el si-i explica lui Carol ca fiul lui e in pericol sa faca septicemie. Regele e neclintit. „Excesiv de sever, excesiv de banuitor", isi aminteste Mihai.”