Islamul si violenta. In dialog cu Adonis - Houria Abdelouahed

Descriere

Islamul si violenta este un manifest al celui mai important poet arab contemporan – nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel – impotriva decaderii culturii sale de origine, pe care s-a vazut nevoit s-o paraseasca. Adonis traieste astazi in Franta, unde este liber sa puna in discutie cu luciditate cauzele crizei din lumea araba musulmana: violenta ca trasatura caracteristica a Coranului; atotputernicia dogmei religioase in ceea ce priveste treburile statului si viata privata; falsificarea istoriei islamului; anularea subiectivitatii si creativitatii fiintei umane intr-o civilizatie a supunerii oarbe si a imitatiei; reducerea femeii musulmane la statutul de posesiune; condamnarea celor care au iesit din cadrele restrictive ale religiei abordand in creatiile lor teme precum dragostea, moartea si libertatea; eroarea unor societati care nu cunosc conceptul de cetatenie si sunt incapabile sa se adapteze la modernitate si democratie. Fara sa uite locul poeziei, misticii si filozofiei arabe in cultura universala, Adonis demonstreaza ca islamul fundamentalist nu este o excrescenta distructiva a unui islam originar pasnic si tolerant, ci aparitia miscarilor extremiste precum Statul Islamic reprezinta, de fapt, o reintoarcere la inceputurile sangeroase ale islamului unic, neschimbat de-a lungul timpului. ADONIS (pseudonimul lui "AlīAhmad Sa"īd) este unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori arabi contemporani (Edward Said l-a numit „cel mai indraznet si mai provocator poet arab al zilelor noastre“). S-a nascut in 1930, intr-un sat din vestul Siriei, intr-o familie de mici proprietari de pamant, de religie siita alawita.     Fragment din volum:       „HOURIA: Societatea noastra considera ca maternitatea este singurul destin al femeii. In limba araba, pentru menopauza se foloseste expresia sinnu l-ya"s (varsta disperarii), varsta la care femeii nu-i mai ramane altceva decat sa-si astepte, apatica, moartea.     ADONIS: Ne aflam in fata unei mari nedreptati fata de femeie si fata de tot ce are legatura cu ea. Natura, in loc sa fie un mister sau o enigma, a devenit, ca si femeia, un decor pe care Dumnezeu l-a creat pentru a le face pe plac credinciosilor. Din perspectiva islamica, adevarul se afla in mainile lui Dumnezeu si se gaseste in textul coranic, nu in experientele realitatii. Drept urmare, spiritul este condamnat de indata ce-si exprima dorinta de a intelege misterul metamorfozelor prin care trece universul. Cunoasterea se limiteaza la Revelatie, iar viata nu este decat o punte catre paradis sau catre Viata de Apoi pe care o predica cuvantul sfant. Lumea si existenta se ghideaza dupa legenda Revelatiei-limba.     H: Faptul ca ne gandim la val ca la bucata de panza care acopera trupul femeii ne impiedica sa ne aplecam din nou asupra acelor minunate texte mistice care definesc cuvantul ca fiind valul care imbraca lucrurile. Valul este redus la o acceptiune saraca, chiar vulgara, in contradictie cu perspectiva misticilor sau cu cea, extrem de subtila, a lui Jacques Derrida si Helene Cixous din cartea Voiles (Valuri).     A: Feminitatea a cedat locul matricei (uterului). Ea a devenit un „ogor" bun de cultivat. Iar daca, din perspectiva lui Sofocle, timpul scoate la lumina adevarurile, in perspectiva islamica adevarul nu este dezvaluit decat de catre Dumnezeu.     H: In Maroc, femeile au inceput sa frecventeze asociatiile care denunta violul conjugal. Ele inteleg tot mai limpede ca sunt deseori obiectul celor mai nebunesti fantasme ale sotilor lor. Totusi, limba araba nu are inca un termen juridic care sa de-semneze ideea de „viol conjugal".”