Nebunie curata Volumul 2. Seria: Sariti de pe fix - Hans-Jurgen Feldhaus

Descriere

    Un roman comic     Sa-ti zic o chestie: aici e iad curat! Tu ce-ai face daca te-ai trezi la spital, cu un picior in ghips? Baiat fiind, in acelasi salon cu trei capre! Da’ cu iPhone-ul unui necunoscut in buzunaru’ hainei.... Habar n-am de unde a aparut. Si nici cine a scris SMS-urile alea ciudate... La care eu am si raspuns...... Ceea ce a fost o greseala! Practic, a fost inceputul sfarsitului!     O carte destul de captivanta... si plina de umor... O nebunie! ... Nebunie curata!       Fragment:       „INSEMNAREA 8 - JOI, ORA 18.55        Familia lui Aysche! Familia Yilmaz, dupa cum am aflat. A sosit! In formatie completa! Inclusiv fratele! Fratele lui Aysche! In legatura cu care Aysche m-a avertizat.      Tocmai de-aia mi s-au aprins tot felu" de beculete-n tartacuta cand au intrat in camera membrii familiei Yilmaz, unul dupa altul. Mama Yilmaz, tata Yilmaz, bunica Yilmaz, matusi, unchi, surori... ... mai lipsea doar unul! Fratele! Ucigasul! Unul care stie karate... si pe langa asta mai cunoaste si toate celelalte tehnici de lupta corp la corp. O arma mortala pe doua picioare. Avea sa intre imediat in camera si sa-mi rupa cateva degete asa, cat ai bate din palme. Si daca aveam foarte mare ghinion, avea sa-mi franga si gatul. Fara sa ma avertizeze mai intai! Asa, pur si simplu!      Fara sa-mi iau ochii de la usa, las mana stanga sa-mi alunece discret in jos, exact ca un cowboy, care se pregateste de un duel. Si care vrea sa aiba pistolul la mana... in cazul meu era vorba despre oala de noapte, pe care eram pregatit sa o apuc de toarta. Da" m-am gandit ca e buna si ea.     Si pe urma a sosit! Fratele lui Aysche! A intrat in camera tropaind. S-a plantat in fata mea si s-a holbat la mine...      ... si a inceput sa se scobeasca-n nas. Asa cum fac unii baieti... la varsta de patru ani sau cam asa ceva!     „Aysche Yilmaz! Esti ataaat de haioasa!" imi zic eu in gand, de-a dreptul obosit si ma intorc spre Aysche Yilmaz. Intamplator si ea se intoarce spre mine si zambeste prosteste, de parca mi-ar citi gandurile.     Eu m-am purtat cat se poate de cool si m-am prefacut ca nu pricep de ce ranjeste la mine.”