Cateheze pastorale pe intelesul tuturor. (Volumul II) - Vasile Gordon

Descriere

Parintele Vasile Gordon (n. 27.04.1954, in Lunca‑Sieut, jud. Bistrita‑Nasaud) este profesor de Omiletica si Catehetica la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucuresti. Din anul 2013 preda si la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj‑Napoca. Tot la Cluj indruma teze de doctorat, in cadrul scolii Doctorale „Isidor Todoran”. Este preot din anul 1983 si, in prezent, slujitor la Biserica Sfantul Ilie‑Gorgani din Bucuresti. Odata cu studiile si alte carti de specialitate, parintele Vasile Gordon a mai publicat urmatoarele volume din sfera Omileticii si a Cateheticii: Mergand, invatati... (predici), Ed. Universitatii din Bucuresti, 2001; ed. a II‑a, revizuita si completata (cu predici pentru toate duminicile si sarbatorile de peste an), EIBMBOR, 2006; Introducere in catehetica ortodoxa, Ed. Sophia, 2004; Cateheze pastorale pe intelesul tuturor, vol. I, Ed. Sophia, 2012; Omiletica (coord., coautori: pr. A. Ivan si pr. N. Beldiman), Ed. Basilica, 2015; Vademecum omiletic. 100 de schite pentru predici, Ed. Renasterea, Cluj‑Napoca, 2015. * * * In cuvantul introductiv la Cateheze pastorale pe intelesul tuturor, aparuta in anul 2012 la Editura Sophia, ne exprimam nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu pentru publicarea unui al doilea volum, in care – marturiseam atunci – sa continui cu raspunsurile privind aspectele practice ale vietii crestine din cadrul parohiei, dar sa tratez si alte subiecte de interes misionar actual. Bunul Dumnezeu ne‑a ajutat, iata, sa ne implinim acest gand, astfel ca, in decurs de patru ani, am alcatuit alte 50 de cateheze, exact cate cuprinde si primul volum. Preotii, profesorii de religie, studentii si elevii teologi, dar si crestinii de rand interesati de misiunea catehetica ortodoxa, au la indemana, asadar, un total de 100 de cateheze, pe care le pot valorifica ori de cate ori au nevoie pentru o tema sau alta. in acelasi timp, continutul anumitor cateheze le poate furniza confratilor preoti idei si informatii pentru predici, mai ales pentru cele morale si pastoral‑misionare. Asa cum ne‑a fost intentia, subiectele tratate imbina teme „clasice”, traditionale, cu unele „moderne”, de maxima actualitate. O simpla lectura a cuprinsului ofera beneficiarilor indicii elocvente in acest sens. Pr. Vasile Gordon Fragment din cartea "Cateheze pastorale pe intelesul tuturor vol. 2" de Vasile Gordon "Sfanta Cruce si semnificatiile ei I. Sfanta Cruce — semn crestin, distinct si distinctiv. Toate religiile lumii, din trecut si de azi, au avut si au semne si simboluri specifice: unele corpuri ceresti (soarele, luna, stelele), altele corpuri si figuri de animale, iar altele obiecte de tot felul. In acelasi timp, suverani si popoare, armate, institutii, asociatii, familii nobile etc. au adoptat diferite simboluri, socotite reprezentative. Ar fi nevoie de un muzeu imens, ca sa fie expuse toate la un loc! Deosebit de toate religiile si celelalte organizatii omenesti, crestinismul se prezinta in fata lumii, de douazeci de veacuri, cu cel mai simplu, dar si cel mai mare dintre semne: Sfanta Cruce. Prin comparatie, nici unul dintre celelalte n-a reprezentat mai bine un fapt, un adevar, o realitate. De ce ? Pentru ca Sfanta Cruce nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect magic ori artistic, ci Altar, pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca sa ne mantuiasca. Parintii Bisericii ne invata ca Sfanta Cruce are trei semnificatii: obiect sfant, semn de inchinare si cale de urmat, misiune. In pofida faptului ca s-a vorbit si s-a scris enorm despre ea, ca stim, asadar, foarte multe lucruri, Sfanta Cruce ramane, in esenta, o mare taina, sau „usa tainelor" — cum frumos exprima un vers din Acatistul Sfintei Cruci (Icos 6), asa cum de-a pururi taine raman Sfanta Treime, Intruparea Mantuitorului, Euharistia etc., pe care le primim si le intelegem numai prin credinta. Trebuie sa retinem, de asemenea, ca in ierarhia liturgica Sfanta Cruce se situeaza imediat dupa Maica Domnului si inaintea Sfintilor. Sa ne amintim ca la incheierea unor slujbe (otpust) se rosteste: „Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca...." Intelegem, astfel, ca Hristos ne mantuieste si cu puterea Crucii. "