Uite cine vorbeste - Florentina Samihaian, Liviu Papadima

Descriere

     E o carte cu idei vii, inteligente, proaspete. Are si poezie, si umor si e scrisa pentru a fi citita cu placere si interes de cititorii-copii de azi. Include, ca si cele de dinaintea lui, texte inedite ale unor autori contemporani care s-au incumetat sa scrie pentru copii, ceea ce nu e deloc usor. Dar cred ca pentru autori a fost o bucurie sa aduca la lumina tiparului copilul din ei si toate vocile pe care un copil le aude in mod obisnuit sau isi imagineaza ca le aude. (Florentina Samihaian)     Semneaza: Ioana Parvulescu, Ioana Bot, Ladislau Daradici, Simona Popescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Jan Koneffke, K.J. Mecklenfeld, Matei Samihaian, Mihaela Ginju, Alex Moldovan, Calin Andrei Mihailescu, Lavinia Braniste, Adina Popescu, Alis Popa, Ana Maria Sandu, Florin Bican, Dan Stanciu, Veronica D. Niculescu, Laura Grunberg, Max-Theodor Gruenwald, Elena Vladareanu      Fragment din povestea "Unde-am gresit?!" de Alex Moldovan:       “Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca se va ajunge la asta. Nu, in ruptul capului nu mi-as fi inchipuit asa ceva. Merit mai mult respect! In plus, sunt buna la ceea ce fac — foarte buna, daca e sa ne luam dupa ce-au spus despre mine oameni care chiar se pricep. Si atunci, unde-am gresit?!     Povestea a inceput cand am fost pusa la curent cu ce avea sa mi se intample. Urma sa fiu vanduta in Europa. Da, stiu cum suna. Mie imi place chiar foarte mult Orientul Indepartat, asa ca nu m-am bucurat deloc.     De fapt, totul a inceput mult mai devreme, cand am vazut lumina zilei. Va implor, nu va grabiti sa ma judecati. Pentru unii dintre voi, obiceiul acesta poate parea inacceptabil, dar la noi asa au stat lucrurile dintotdeauna. Am stiut de la bun inceput ce soarta ma asteapta si am acceptat-o. In fond, pentru asta am fost pregatita. Nu ca m-ar fi ajutat prea mult daca m-as fi opus. M-am nascut in Thailanda si sunt mandra de originea mea — dar imi stiu lungul nasului si n-am visat niciodata c-as fi putut ajunge altceva decat sunt. Asa ca n-aveti idee cat m-am bucurat. Era un vis devenit realitate. Visul meu si al tuturor surorilor mele.     Am calatorit cu vaporul, eu si suratele mele, si ne-am plictisit de moarte. Inchise in cala, separat, fara posibilitatea de-a vorbi cu cineva, cu oricine, saptamani intregi! De cateva ori am crezut ca n-o sa mai ajung niciodata sau c-o sa-mi pierd mintile pe drum. La ce bun ca vorbesc cateva limbi straine sau ca am acces la atatea informatii interesante daca n-am cui le impartasi? „Think outside the box”, mi-am repetat tot drumul, gandeste neconventional, descopera partea buna a lucrurilor. M-a ajutat sa rezist si faptul ca am avut acces la wi-fi."