De la Pamant la Luna - Jules Verne

Descriere

Din momentul in care fratele sau, Apollo, a fost numit Zeul Soarelui, Luna a luat denumirea de Astrul noptii. Atfel, in echilibru unul cu altul, au putut oferi lumii ceea ce este mai deosebit: Lumina si Caldura, dar toate la momentul potrivit. Iar omenirea ar trebui sa tina cont de ceea ce inseamna acesti astri, fara de care viata pe Pamant nu poate exista. Scrierile lui Jules Verne si-au castigat valoarea datorita imbinarii elementelor specifice  operei literare - personaje, intamplari, descrieri etc., toate mergand pana la "desfiintarea acelui tarm dintre real si imaginar" - cu informatii cu caracter documentar, multe dintre ele unice si care au contribuit in mod evident la progresul civilizatiei, ele dovedindu-si viabilitatea o data cu descoperirile stiintifice importante ale omenirii. Cu exceptia unica a lui Victor Hugo, Jules Verne este considerat cel mai popular dintre scriitorii francezi. Fragment din roman:   „Publicul american gasea un puternic interes in cele mai mici amanunte ale intreprinderii Gun-Club. El urmarea zi cu zi discutiile comitetului. Cele mai simple pregatiri ale acestei mari experiente, chestiunile de cifre pe care le starnea, greutatile mecanice de dezlegat, intr-un cuvant, punerea ei in miscare, iata ceva care-l impatimea in cel mai inalt grad. Se scursese mai bine de un an intre inceperea lucrarilor si terminarea lor, dar acest intreval nu trebuia sa fie gol de locul de ales pentru gauritul, construirea tiparului, fonta Columbiadului, incarcatura lui foarte primejdioasa erau mai mult decat trebuia ca sa intarate curiozitatea publicului. Proiectilul, o data aruncat, ar scapa privirilor in cateva zeci de secunde, apoi ce s-ar alege din el, cum ar strabate vazduhul, in ce chip ar atinge Luna... Numai un restrans numar de privilegiati ar vedea-o cu propriii ochi. Asadar, pregatirile experimentului, amanuntele precise ale indeplinirii constituau aunci adevaratul interes. Totusi curata atractie stiintifica a intreprinderii a fost repede agatata de un incident.  Se stie cat de numeroase grupuri de admiratori si de prieteni adunase planul lui Barbicane in jurul sau. Totusi, oricat de onorabila si de extraordinara fusese ea, aceasta majoritate nu putea constitui unanimitate. Un singur om, unul singur in toate Statele Unite, a protestat impotriva Gub-Club. L-a atacat cu tarie, cu fiecare prijej. Si, pentru ca asa e facuta firea, Barbicane a fost mai simtitor la aceasta impotrivire a unui singur om decat la aplauzele tuturor celorlalti. Totusi el stia bine motivul acestei antipatii, de unde purcedea aceasta dusmartie singuratica, pentru ca era personala si de data veche, in sfarsit, din ce potrivnicie de amor propriu luase ea nastere. Pe acest dusman staruitor, presedintele Gun-Club nu-l vazuse niciodata. Din fericire, caci intalnirea acestor doi barbati cu siguranta ca i-ar fi dus in incurcaturi suparatoare.”