Eu, Supremul - Augusto Roa Bastos

Descriere

Raspunzand parca „unei chemari de marturie si imaginatie lansate de insasi istoria Americii Latine, istorie in acelasi timp napastuita si stralucitoare, in care coexista o plaga atat de cumplita ca tortura si un miracol atat de uman ca solidaritatea“ (Mario Benedetti), au fost publicate aproape simultan in America Latina trei mari romane pe tema dictaturii — in 1974, Eu, Supremul de Augusto Roa Bastos si Recursul la metoda de Alejo Carpentier, iar in 1975, Toamna Patriarhului de Gabriel Garcia Marquez. Spre deosebire de Carpentier si Marquez, ale caror personaje constituie sinteze ale mai multor dictatori latinoamericani, in romanul lui Roa Bastos figura centrala este inspirata de un personaj istoric, unul dintre oamenii politici cei mai controversati ai istoriei continentului, Jose Gaspar Rodriguez de Francia (1758–1840), cel care a exercitat o „dictatura perpetua“ in Paraguay, din 1814 pana la moartea sa. Cartea insa este mai curand un roman mitic si simbolic decat unul istoric in sens curent: Roa Bastos reface istoria esentiala a poporului paraguayan si il surprinde pe dictator in intimitatea gandirii lui delirante, prin intermediul unui monumental monolog al puterii absolute. Un exceptional succes literar, o marturie pasionanta si o opera de avangarda, Eu, Supremul este incontestabil o capodopera a literaturii latinoamericane si o lectura obligatorie pentru cititorul de astazi. „Cred ca de la Pedro Paramo al lui Juan Rulfo, proza latinoamericana nu a mai produs o opera atat de originala si de inexpugnabila ca Eu, Supremul.“ Mario Benedetti Augusto Roa Bastos (1917–2005), romancier, dramaturg si scenarist, este unul dintre cei mai mari scriitori ai Paraguayului. Larg apreciat in intreaga lume mai ales pentru Eu, Supremul (1974), unul dintre cele mai importante romane din toate timpurile pe tema dictaturii, Roa Bastos este deopotriva autorul unei opere semnificative ce include numeroase alte romane (Hijo de hombre, El fiscal, Contravida, Madama Sui etc.), povestiri, piese de teatru, poezii si eseuri. In 1974, din cauza opozitiei sale fata de presedintele Higinio Morinigo din timpul Razboiului Civil paraguayan, este obligat sa paraseasca tara. Se stabileste in Argentina, la Buenos Aires, unde publica mare parte din creatia sa. Odata cu instaurarea dictaturii militare si in aceasta tara, se refugiaza in Franta, unde preda literatura guarani si spaniola la Universitatea din Toulouse. Se reintoarce in Paraguay abia in 1989. In acelasi an primeste Premiul Cervantes, valoarea in bani a distinctiei cheltuind-o pentru proiecte educationale si literare. Numeroase universitati europene, sud- si nord-americane ii decerneaza titlul de doctor honoris causa, omagiindu-l ca pe un mare maestru al literaturii latinoamericane a secolului XX.