Eternul feminin japonez - Octavian Simu

Descriere

Lucrarea de fata incearca o privire obiectiva asupra rolului jucat de femeie de-a lungul timpului in devenirea civilizatiei nipone; asezarea ei  intr-o lumina mai adecvata, o interpretare mai corecta a faptelor mitologice, istorice, religioase, culturale si artistice. Cartea poate fi privita si ca o istorie scrisa pentru femei, faptele istorice ale Japoniei fiind colorate intr-o alta nuanta, dar talmacite in lumina semnificatiilor acceptate in mod traditional. Autorul nazuieste sa surprinda fatetele prezentei eternului feminin in toate dimensiunile existentei omenesti si a conexiunilor sale cu tot ce are insemnatate in destinul unui popor. Fragment din carte: "h. Benzaiten (Zeita a norocului si fericirii) Una din cele mai interesante si mai cornplexe zeite budiste pare a fi Benzaiten. Originea, povestea, legendele in care apare, menirea ei in ajutorarea oamenilor, inzestrarile, infatisarea stralucita, toate la un loc i-au cucerit si pe adeptii religiei Shinto care au si adoptat-o in mod firesc. Benzaiten este, asadar, o zeita comuna ambelor religii principale japoneze, budismul si Shinto. I s-au atribuit mai multe denumiri tocmai pentru a i se justifica prezenta in variatele imprejurari din existenta oamenilor. In afara de „Benzaiten" i s-a mai spus Dai Benzaiten (Cea mare), Benzai-tennyo, Ben-ten, Benten-san, Bionten, Myoo-ten. Originea acestei zeite, ca a mai tuturor celor budiste, se afla in India. Se considera ca punctul de plecare ar fi Sarasvati, acea zeita patroana a literaturii si artelor a stravechilor hindusi. Sensul cuvantului sarasvati este de „apa curgatoare". Zeita are, deci, legaturi organice, firesti, cu apa (rau, lac, mare, etc). Unii cercetatori au identificat-o pe Benten mai degraba cu Lakshmi, frumoasa zeita vedica a norocului, bogatiei si fericirii, sotia lui Vishnu. Zeita a ajuns sa fie cunoscuta si venerata in Japonia in mod treptat, incepand cu secolul al VI-lea, continuand pana in al VIII-lea, pe masura ce a patruns in tara si Sutra Luminii aurite care contine un capitol cu referire la ea. Zeita este mentionata, desigur, si in Sutra Lotusului. O legenda japoneza imaginata de Kokei in anul 1047 si scrisa in limba chineza istoriseste despre momentul in care Benzaiten, divinitatea aflata in cer, invaluita in nori albi, s-a decis sa coboare pe pamant pentru a pune capat prapadului facut printre oameni de un dragon cu cinci capete. Era in ziua de 31 mai a anului 552 (!), cum se afirma cu o precizie cam ciudata. Dragonul devora copiii locuitorilor din Koshigoe. Ajunsa in grota dragonului zeita l-a impresionat pe acesta cu frumusetea ei si, indragostit pe loc, a cerut-o de nevasta. Zeita a acceptat sa-i devina sotie cu conditia ca el sa renunte la toate faptele rele si nenorocirile pricinuite oamenilor. Zeita, ea insasi, era de fapt cea de a treia fiica a regelui dragon din Munetsuchi („Lacul fara caldura"), numit in sanscrita Anavatapta, un lac aflat in centrul lumii, potrivit unei vechi cosmologii budiste. In urma casatoriei celor doi a luat nastere insula Enoshima. Sensul legendei aparitiei insulei si al intregii intamplari poate fi talmacit admitand, de pilda, ca cele cinci capete ale dragonului erau niste cursuri de apa, adica patru afluenti mai mici pe care ii primea raul principal, iar coborarea zeitei Benzaiten din cer nu era decat caderea unui meteorit, urmata de consecintele firesti unui asemenea eveniment. Foarte repede zeita a intrat si in panteonul religiei Shinto unde, printre altele, a fost asociata kami-ului Itsukushima hime. "