Bogatii. O istorie de 2 000 de ani. De la sclavie la superiahturi. Colectia savoir-vivre - John Kampfner

Descriere

„ N I M E N I   N U   E S T E   S U F I C I E N T   D E   B O G A T  C A S A   I s I   R E C U P E R E Z E   T R E C U T U L.“ Oscar Wilde Cu ce sunt mai buni decat noi? Sunt mai destepti, mai abili sau pur si simplu mai norocosi? Sa fie actuala generatie de bogati diferita de cele din trecut? Trebuie sa recunoastem ca suntem obsedati de ei, ii invidiem si ii detestam in egala masura, le citim cu aviditate indiscretiile amoroase din presa si studiem listele cu averile lor incomensurabile, pe care le spulbera peste noapte. Intre ascensiune si decadere, intre iubire si disperare, din sala tronului pana pe puntile celor mai luxoase iahturi.   D O U A   M I I   D E   A N I   D E   O P U L E N T A   s I   U N   C A R U S E L A L   S A R A C I L O R   B O G A T I . Marcus Licinius Crassus • Alain le Roux • Mansa Musa • Cosimo de’ Medici • Francisco Pizarro • Ludovic al XIV-lea si Akhenaton • Jan Pieterszoon si Robert Clive • Familia Krupp • Andrew Carnegie • Mobutu Sese Seko • Boris Berezovski • Mihail Hodorkovski • Roman Abramovici • Vladimir Gusinski • Vladimir Putin • Mark Zuckerberg • Larry Page • Serghei Brin • Steve Jobs • Bill Gates • Carlos Slim • Warren Buffett • Pierre Omidyar • Jimmy Cayne • Dick Fuld • Goldman Sachs • Lloyd Blankfein •  George Soros „…Asa am inceput sa fiu fascinat de superbogatii globali, de stilul lor de viata, dar mai ales de psihologia lor. O lume paralela care isi incaseaza bonusurile, care calatoreste in jeturile ei private spre insulele ei private, intr-un joc nebun de-a filantropia, sub lumina reflectoarelor. Cum au ajuns la succes? Daca succes este cel mai potrivit termen pentru bogatia venita peste noapte. si prin ce s-au distins?“ - JOHN KAMPFNER Cum se imbogatesc oamenii? Prin mijloace cinstite si marsave, prin spirit intreprinzator, prin spoliere si prin mostenire. Creeaza piete si le manipuleaza. Infrang concurenta sau o elimina. Castiga sau cumpara influenta printre liderii politici si elitele culturale si sociale. De mai mult de un secol incoace, in politica americana nu se ascunde aceasta legatura; de fapt, ea este celebrata. Cu cat e mai extravaganta reuniunea de strangere de fonduri, cu atat mai obligati se simt politicienii sa asiste. Cei 1 sau 0,1% din varf sunt cu adevarat globalizati. Ei pot veni si vin cu adevarat din toata lumea, dar ajung in aceleasi locuri. Se intalnesc in puncte bine stiute. Poposesc la Londra, la Singapore si la Zurich, gratie filozofiei neiscoditoare, de genul „nu punem intrebari“, a guvernelor si bancilor de acolo, gratie indulgentei lor in privinta impozitelor. Cumpara proprietati la Paris si New York si acosteaza cu iahturile pe tarmul dintre Saint-Tropez si Portofino. Isi confirma reciproc stilul de viata si valorile; vorbesc aceeasi limba. „Vile si castele in stil francez, gotic, italian, baroc si oriental erau insirate pe ambele parti ale Fifth Avenue, in vreme ce case acoperite cu sindrila, ca niste piese de puzzle de dimensiuni uriase, dominau zona Newport. Unul isi dorea un pat din stejar si din abanos sculptat, incrustat cu aur, de 200 000 de dolari. Altul isi decora peretii cu email si cu aur in valoare de 65 000 de dolari. Si aproape fara exceptie pradau comorile de arta ale Europei, goleau castele medievale de sculpturi si de tapiserii, smulgeau scari si plafoane intregi de acolo de unde statusera secole intregi plasandu-le in contextul unei epoci artificiale ca sa simuleze grandoarea feudala.“ Asa scria Matthew Josephson in cartea lui din 1934, intitulata cat se poate de nimerit Baronii briganzi. Autorul, asemenea altora de dinainte si de dupa el, era in acelasi timp captivat si ingrozit de etalarea averii. Ne vorbeste insistent despre coruptia politica, concentrarea bogatiei, prostul-gust si framantarile maselor. Dar lucrarea lui este semnifica­tiva pentru perioada de stagnare care a precedat New Deal deoarece a demonstrat limpede ca baronii briganzi isi obtinusera bogatiile nemeritat, iar imaginea construita de ei despre sine era doar o iluzie. China si Rusia contemporane prezinta aceleasi conditii perfecte de a strange rapid sume enorme existente si in timpul Republicii romane, in Italia renascentista si in Statele Unite dupa Razboiul Civil. Cu cat e mai mare riscul, cu atat mai mare e si premiul: absenta unei societati civile transparente a favorizat un anume gen de afaceristi, perfect capabili de supravietuire si de abordarea flexibila a eticii. La fel se poate afirma si despre occidentalii care au incheiat afaceri cu ei si le-au facut servicii. Omenirea da in continuare din coate, s-a schimbat doar sensul. Daca din Evul Mediu tarziu si pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial europenii s-au napustit in noile teritorii ca sa le extraga si sa le exploateze bogatia, acum politicienii din tarile candva bogate au ajuns in postura de a veni cu basca in mana. Imaginea unui prim-ministru britanic si a altor lideri ploconindu-se la Moscova si la Beijing – implorand sa se faca investitii la ei in tara, in conditiile stabilite de gazde – devine tot mai familiara. Schimbarea e legata nu doar de geografie si de raporturi de putere. Ea marcheaza revenirea unui mod autoritar de a face afaceri, cu dintii si cu ghearele. Mai presus de toate, o achizitie l-a propulsat pe Roman Abramovici pe scena globala: Chelsea Football Club. Nicio achizitie nu se mai bucurase de asemenea publicitate pana atunci, si se pare ca nici dupa aceea. Abramovici era o intruchipare a omului realizat prin forte proprii: a inceput ca vanzator ambulant la sfarsitul anilor 1980, vanzand orice, de la rate de cauciuc si papusi la anvelope resapate. Prietenia cu Berezovski, intalnit in 1992, i-a deschis drumul pe scena cea mare. Trei ani mai tarziu, cei doi au cumparat pachetul de actiuni de control al firmei petroliere Sibneft in cadrul planului de „imprumuturi contra cota-parte“ din timpul lui Eltin. Putini dintre superbogatii zilelor noastre se bucura de o faima atat de proasta ca bancherii. De la crahul economic din 2008, acesti stapani ai universului au fost aproape unanim facuti respon­sabili de aducerea economiei occidentale in pragul dezastrului. Altii sunt poate mai de prost-gust (seicii), mai bogati (geeks) si mai dubiosi (oligarhii), insa doar bancherii au devenit sinonimi cu tot mai acuta inegalitate si injustitie. Sa fie statutul lor de tapi ispasitori rezultatul hotararilor luate de ei, al trasaturilor de caracter – sau al ghinionului?