Prezidente - Doru Stanculescu in dialog cu Florin-Silviu Ursulescu

0 ( 0 )
AN EDIȚIE:
NR PAGINI:
160
ISBN:
9786069900192
BDCID:
00496928
Doru Stanculescu: Colaborari temeinice din perioada studentiei. Erau evenimentele specifice: deschiderea clubului, toamna. La deschiderea la care-am participat prima data a venit si decanul Tiberiu Benedek. Si Bebe Paraschivescu mi-a zis: „Ai cacat-o, te-a vazut Tibi cantand, o sa zica: ori cu dramba si zdranga-zdranga, ori cu arhitectura. Mie asa mi-a facut!“. Adevarul este ca avusesem deja un conflict cu Benedek, la deschiderea anului scolar, cand ne-a chemat in amfiteatru si ne-a tinut un speech. Dintre toti pletosii si barbosii, pe mine m-a vazut. Si m-a trimis la tuns. Nu stiu de ce si cum i-au picat ochii pe mine. Mi-a zis clar: „Maine dimineata la ora 9, v-astept la mine, tovarase student“. Astia din anii mai mari m-au linistit. Gigi Musat, care-avea pletele pana la noada chiar mi-a zis: „Stai, ba, linistit, mie mi-a zis de vreo douazeci de ori!“. Nu m-am dus. Ce se-ntampla: a trebuit sa-mi iau legitimatia de student. Si m-am dus la secretariat s-o iau. Secretara cand ma vede: „Mergeti cu mine!“. Cu legitimatia-n mana, ma duce la Tibi. Cand am vazut unde mergem, repede am incercat s-o dreg: am strans parul, sa-l bag sub camasa. Nu tinea. Am intrat: „L-am adus pe tovarasul Stanculescu“. „Tovarasul Stanculescu, v-am asteptat ieri la 9 dimineata, dupa cum am vorbit. N-ati venit, nu-i frumos“. „Pai sa vedeti…“ „Acum tot asa va prezentati, nu-i in regula“. „Domnul decan, sa stiti ca eu ma mai ocup si cu muzica, si sunt artist.“ „Cu-atat mai mult, esti pe scena, ce exemplu dai spectatorilor, tinerilor care te vad? Daca n-ai bani, spune-mi, iti dau eu.“ A vrut sa-mi dea 5 lei, sa ma duc sa ma tund. „Nu, lasati.“ M-am dus la frizerie vizavi de scoala. Ala cand m-a vazut: „Arhitectura?“. „Arhitectura.“ „Gata, stiu!“ M-a pieptanat, un pic asa mi-a luat varfurile, m-a dat mult cu fixativ, m-a aranjat. M-am intors la Tibi: „Uitati, m-am tuns.“ „Ei, se putea si mai bine“. Si-a insistat: „Nu foarte scurt, dar barbateste“. Mi-a semnat legitimatia si-am intrat in randul lumii. Dar dupa vreo doua zile era deschiderea clubului. Si inainte de-a fi student cantasem in club, acum era oficial, cu festivitate. Si am cantat doua-trei cantece. A doua zi dimineata vine secretara-n atelier: „Tovarasul student Stanculescu, poftiti cu mine la tovarasul decan!“. Aoleu, iar da-i, strange parul, baga-l sub guler. Intru la el. Cand intru, Tibi se ridica de la birou, ma-ntampina, imi da mana: „Dorule!“. Nu mai eram tovarasul student Stanculescu. „Dorule, ia loc, te rog.“ Ma pune pe fotoliu. Se-asaza pe un alt fotoliu, langa mine, nu mai statea la birou. „Te-am vazut aseara la club.“ Ma gandeam la ce-mi zisese Bebe Paraschivescu, ca daca te vede asta cantand nu mai termini scoala… „Te-am vazut aseara la club. Intr-adevar, la natura muzicii dumitale se preteaza o chevelura mai bogata.“ „Ce sa zic, ca deacum parul meu mai mult cade decat sa mai creasca…“ „Ei, nu-i nimic – zice el asa afectat cum vorbea“. „Nu-i nimic, parul prost paraseste capul destept!“. Si dupa asta, am ramas foarte buni prieteni.Vezi mai mult

Carti Biografii Carti Memorii Carti Jurnale Carti Biografii Memorii Jurnale Carti Memorii Jurnal

Comandă Cartea

Termeni și Condiții
Contact
Despre
© 2000 - 2021 bundecitit.ro - Toate drepturile rezervate
Motor de cautare carti si oferte de carti.
Parteneri: Zippit