Secolul pandemic

Descriere

Secolul pandemic. O istorie a contagiunii mondiale, de la gripa spaniola la Covid 19

• Best Book The New York Times, The Observer, Mail on Sunday,  • Financial Times, International Affairs, Publishers Weekly, Booklist   Unele dintre scenele din Secolul Pandemic a lui Mark Honigsbaum au fost atat de vii incat m-au determinat sa-mi imaginez tot felul de scenarii... fiecare capitol este temeinic documentat. - The New York Times   [O] istorie clara, o istorie a focarelor de boli moderne... Honigsbaum a scris o relatare fascinanta a unui subiect profund important - caci, daca ultimii 100 de ani ne-au invatat ceva, este ca boli si noi virusi ne vor asalta in mod inevitabil. - The Observer   O intelegere a pandemiilor care ne-au afectat in ultimii 100 de ani... O carte vie, dar mai putin linistitoare pentru cei aflati in calatorii exotice. - Financial Times   Inca de la pandemia de gripa spaniola din 1918, oamenii de stiinta au visat sa previna focarele de boli infectioase. Cu toate acestea, in ciuda unui secol de progres medical, dezastrele virale si bacteriene continua sa ne ia prin surprindere. De la ciuma pneumonica din Los Angeles si „febra papagalului” din Argentina pana la cele mai recente epidemii de SIDA, SARS, EBOLA si COVID-19, ultimii 100 de ani au fost marcati de o succesiune de focare infectioase. Secolul Pandemic expune limitele stiintei impotriva naturii si modul in care aceste crize globale sunt modelate in egala masura de microbi, cat si de oameni.
Fragment din volumul "Secolul pandemic" de Mark Honigsbaum:

"Pandemia de gripa din 1918 a fost ca o impuscatura care a reverberat in intreaga lume. Scenele descrise de francezi nu se limitau doar la Londra si la alte orase mari europene si americane, ci erau la fel peste tot. In Cape Town, remarca un martor ocular, valul de toamna "a lasat orfani intre doua si trei sute de mii de copii". Unul dintre acesti orfani, cooptat in echipele insarcinate cu inmormantarile, isi amintea: "Eu port sicriul, tinandu-ma de nas... clopotele bisericilor nu mai conduc mortii la groapa... n-a mai ramas niciun clopotar care sa le traga". Acelasi lucru se petrecea in Bombay (Mumbai), unde boala ajungea in mai, la bordul unui vas incarcat cu containere. Decesele au atins apogeul in prima saptamana a lunii octombrie, in acelasi timp cu ce se petrecea in Boston. Pana la sfarsitul anului, gripa ucisese circa un milion de oameni in acest oras indian supraaglomerat. In total, pandemia a rapit vietile a 18,5 milioane de oameni pe subcontinentul indian, potrivit ultimelor estimari, si poate pana la 100 de milioane in intreaga lume. Cu exceptia Australiei, unde carantinele maritime stricte au intarziat debutul gripei pana in iarna anului 1919, practic intreaga planeta a suferit pandemia in acelasi timp. Doar Samoa americana, Sfanta Elena si o mana de insule din Atlanticul de Sud au scapat de nenorocire. A fost cu adevarat un dezastru impartasit la nivel global. Este dificil sa ne imaginam rate ale deceselor de aceasta magnitudine, cu atat mai putin sa le prelucram. Amploarea este mult prea mare. "Cand ai luptat in razboi, cu greu mai poti intelege ce inseamna un mort", scria Camus. "Si daca un mort nu are nicio semnificatie decat daca cineva l-a vazut mort, o suta de milioane de cadavre presarate prin istorie nu sunt decat o ceata care pluteste in deriva prin inchipuire." Pe de alta parte, daca nu prea are sens sa incercam sa ne imaginam moartea la o asemenea scara, multe sunt de castigat din examinarea variatiilor ratelor de mortalitate inregistrate in diferite zone geografice si in diverse medii ecologice si imunologice. Cand gripa a ajuns in Noua Zeelanda, de pilda, populatia locala maori a fost secerata intr-un procent de sapte ori mai mare decat in randul colonistilor britanici. Variatii la fel de mari ale ratelor mortalitatii au fost remarcate intre populatiile indigene si cele ale descendentilor europeni din Fiji si din alte insule ale Pacificului de Sud (una dintre cele mai frapante discrepante a fost observata in Guam, unde pandemia a ucis 5% din populatia locala, insa doar un singur marinar de la baza navala americana de pe insula). In timp ce rata mortalitatii cazurilor pentru sud-africani "albi" a fost de 2,6%, pentru "negri, indieni si mulatri" a fost de aproape 6%. In randul celor care trudeau in subteran, in minele de diamante din Kimberley, rata mortalitatii a fost si mai drastica - 22%. Variatii asemanatoare au fost observate la Devens si in alte tabere de pregatire mari ale armatei, unde proaspat sositii prezentau simptome clinice mult mai grave decat barbatii de aceeasi varsta care se aflau in tabere de patru luni sau de mai mult timp. Pe transporturile FEA, echipajele permanente de marinari de pe nave au dus-o mult mai bine decat soldatii care tocmai se imbarcasera, chiar daca si unii si altii au fost atacati de gripa in numar mai mult sau mai putin egal.
Dar poate aspectul cel mai izbitor al pandemiei de gripa spaniola a fost tiparul mortalitatii constatat la adultii tineri. Intr-un sezon normal de gripa, curbele mortalitatii in functie de varsta in momentul decesului sunt de obicei in forma literei U, reflectand o mortalitate ridicata la cei mici (copii sub trei ani) si la varstnici (saptezeci si cinci ani si peste), cu o mortalitate scazuta la toate varstele intre aceste extreme. Asta se intampla pentru ca minorii de varste fragede si varstnicii au, de regula, cele mai slabe sisteme imunitare. In schimb, pandemia din 1918-1919 si recidivele inregistrate in cursul iernilor din 1919 si 1920 au produs o curba in forma de W, cu un al treilea varf al mortalitatii la adultii cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani."