Jurnal 2003-2009 - Oana Pellea

Jurnal 2003-2009 - Oana Pellea

Descriere

Draga Oana, m-a uimit sa gasesc in notatiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevarati il au: amprenta stilistica. Jurnalul tau are un ton inconfundabil si, pentru ca nu rezulta din el ca ai experienta scrisului, nu pot decat sa constat ca ai talent. Cuvintele tale au mimica, au gestica, au tot ce le trebuie. Si inteligenta. E la un moment dat, spusa in treacat, o fraza care m-a facut sa tresar, despre o musculita care se afla pe clape si despre nevoia ta de a gasi acele litere, acele cuvinte care sa nu striveasca gaza. Un balet salvator al degetelor pe clapele computerului. Mi se pare o frumoasa metafora a miezului ascuns al jurnalului tau: gasesti cuvintele in stare sa nu ucida viata din lumea efemeridelor care suntem. Jurnalul iti va aduce, indraznesc sa cred, o multime de prieteni. E un jurnal care face bine. (Ioana Parvulescu)

Carte recomandata de Bogdan Aron in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

    Fragment din volumul "Jurnal 2003-2009" de Oana Pellea:

    “2005, septembrie, 5

    Ieri a fost parastasul mamei.
    Doi ani. Azi am fost la inmormantarea domnului Alexandru Paleologu.
    Sunt trista... a fost prezent in sala la aproape toate spectacolele tuturora, a iubit teatrul si actorii... n-am vazut pe nimeni dintre actori... rusine.
    I-am cerut iertare, adresandu-ma fiului lui, Toadel, pentru lipsa de delicatete a breslei mele...
    Oricum, nu ma recunosc si nici nu vreau sa ma recunosc in ea. Sau ma recunosc doar in cativa oameni. Putini.
    Rusine.
    Am ramas si mai singura.
    Il iubeam si i-am si declarat ca am fost si voi ramane indragostita de dansul.
    Un boier.
    M-am rugat in biserica Maicii Domnului sa-l acopere e cu acoperamantul ei.
    Si l-am rugat pe Conu Alecu sa le spuna mamei si tatei ca ii iubesc de aici, de jos, unde sunt...
    Da, parca din ce in ce mai jos.
    Ascult Mozart intr-o casa superba, cu mobile din alt veac, de la strabunicii mei, si pe sub usi, printre crapaturile de la geam, prin tavane se scurge sinistru un sunet de manele... Imi vine sa fac dus de 30 de ori pe zi, atata murdarie este peste tot, pe strazi, in noi, in ce gandim si cum traim...
    Acum doi ani era ultima noapte pe pamant a lui mama, azi e prima noapte in cer a domnului Paleologu.
    Si chiar daca actorii si scriitorii si senatorii si toti care au avut privilegiul sa-l cunoasca au aprins o lumanare la ei acasa pentru el, si cred ca multi au facut-o, tot nu e de ajuns... sunt oameni la care, cand pleaca, trebuie sa-ti pleci capul.
    La parastas vine un tanar si-mi spune: sa fie primit. Raspund: sa fie primit. Ma intreaba daca nu cumva face o gafa si daca e pomana lui tata... Ii raspund ca, intr-un fel, da... Imi spune ca azi a avut examen la filozofie, ca acum o saptamana s-a rugat la biserica Mavrodin, azi a venit sa multumeasca pentru ca a stiut la examen, o doamna l-a vazut in curtea bisericii si l-a poftit la pomana, vrea sa-i multumeasca, era nemancat si nu stie a cui pomana e... il duc la doamna Paleologu sa-i povesteasca intamplarea... sa dea Domnul sa ajunga un mare filozof si sa nu uite ca a fost, intr-un fel, binecuvantat de Conu Alecu."

Pe aceeași temă

Daniel N. Stern