Teologie si spiritualitate in gandirea si viata sfintilor parinti

Descriere

Adevarat nu este ceea ce fiecare dintre noi judeca prin logica noastra ingusta, de fapt Adevarul in traditia ortodoxa nu incepe cu sau de la noi. Sa incepem sa cunoastem de la de-Dumnezeu-purtatorii nostri Parinti temeiurile si elementele cele mari care alcatuiesc credinta ortodoxa ca mod de viata. Sfintii ortodoxiei sunt acei oameni despatimiti, luminati si uniti cu Dumnezeu-izvorul frumusetii, ei sunt umanul intreg, trup, suflet si minte. Ei devin indumnezeiti, adica devin frumosi; frumusetea sfinteniei lui Dumnezeu, frumusetea Sfintilor.

Sa simtim inaintea Cuvantului lui Dumnezeu ca suntem neputinciosi, limitati si nu de putine ori chiar falsi. Sa ne apropiem de de-Dumnezeu-purtatorii nostri Parinti pentru a gasi indreptar duhovnicesc si teologic, criteriul adevarului, lumina si discernamant in viata. Ca icoane vii ale Evangheliei, ei ne vor calauzi sa ajungem la intelegerea cuvantului lui Dumnezeu, a comorilor de simtire si gandire ale traditiei noastre sfinte, a tainelor credintei mantuitoare. Ei fac cunoscut etosul Evangheliei, etosul lui Hristos.

Operele lor scrise au mireasma cea incantatoare a Duhului Sfant, sarea cea buna care face cuvintele nepieritoare, pecetea sfintirii si a iubirii de vesnicie. Iisus Hristos ne vorbeste noua prin Duhul, ne mangaie, ne daruieste sanatatea mantuirii. Sfantul Grigorie Palama spune ca adevarata evlavie este „faptul de a nu contesta pe purtatorii-de-Dumnezeu Parinti. Caci teologiile acestor sfinti sunt un hotar si un meterez al adevaratei cinstiri a lui Dumnezeu”. El ne spune tuturor cat de mult ne iubeste Dumnezeu, ei ne arata ca scurgerea vietii noastre trebuie sa fie o respiratie a lui Dumenzeu, un suras copilaresc si ingeresc care bucura pe toti. Chipul nostru trebuie sa straluceasca a bunatate. Sa cunoastem prin har si sa luminam paciuitor lumea pe care o iubim. Sa traim adevarul ca o comuniune a iubirii. Sa ne alaturam inimii poetice sfinte a lui Nicodim Aghioritul si sa spunem: „Doamne, nu ne lasa singuri in gandurile noastre pe noi cei aflati in cautarea caii vietii si cunostintei locului unde esti Tu.

Toti suntem plasmuiti dupa chipul Tau, chiar daca ne departam de Tine. Toti suntem frati ai Fiului Tau intrupat, chiar daca nu credem in El”. Ca sa Te cunoastem, Doamne, toti venim la Tine. Pe toti ne tragi parinteste la Tine. Toti Te dorim numai pe Tine, chiar daca de putine ori Iti suntem nerecunoscatori. Oh! Daca am avea atata ardoare pentru a merge la Taine, cata tandrete exista in adancimile Tale paterne! Mila Ta este un foc arzand, parafrazand cuvintele lui Ioan Gura de Aur. Este cumplit de tragic ceea ce se intampla in lume.

Oamenii prefera placeri mici si onoruri de o zi decat slava vesnica. Oare ce ne face atat de tematori si absurzi? Sa negam o vesnicie bogata pentru o efemeritate saraca? Sa fim lasi si sa ignoram vocatia noastra dumnezeiasca? Doamne, fa ca astazi, ca intotdeauna, cei ce cred in Tine sa intrupeze nemincinos Adevarul Tau cel unic si mantuitor ca sa se descopere in lume ca i-ai iubit pe oameni ca si pe Fiul Tau Cel Unul-Nascut. Si pe El L-ai trimis Mantuitor lumii.

Atunci tot pamantul va fi plin de cunostinta Domnului si vom constientiza ca noi toti apartinem de Biserica Slavei Luminii celei dumnezeiesti necreate si neinserate care mantuieste toata suflarea. Etosul Bisericii ne impartaseste adevarul despre Dumnezeul iubirii, despre jertfa Mielului, despre Cantarea Cantarilor, despre revelatia Logosului, despre adierea Sfantului Duh, despre imnul iubirii lui Pavel, despre frumusete si vesnicie in operele Sfintilor Parinti. Iar inimile noastre sa tresalte, cuvintele noastre sa marturiseasca cu bucurie si sa inalte imne de recunostinta nascatoarei de dumnezei dupa har Biserica pentru ca numai in ea si prin sfintii ei suntem povatuiti la adevarul despre noi si despre viata vesnica, la cunostinta impartasirii de iubirea lui Hristos, ce ne introduce in Paradis inca de acum. Lumina lui Hristos lumineaza tuturor, prin Sfinti!