Doua secole impreuna. Evreii si rusii inainte de revolutie (4 volume)

Descriere

Set 4 volume: Doua secole impreuna. Evreii si rusii inainte de revolutie (1795-1917)   Volumul I (300 pagini) Credinta superstitioasa in forta istorica a comploturilor (de tip individual sau colectiv) lasa cu totul deoparte cauza principala a esecurilor de care au avut parte atat indivizii, cat si statele: slabiciunile omenesti. Slabiciunile noastre rusesti au fost cele care au de¬terminat tristul curs al istoriei noastre – absurditatea schismei religioase provocate de Nikon, violentele nesabuite ale lui Petru cel Mare si incredibila serie de ciocniri care i-au urmat, obisnuinta seculara de a ne risipi fortele pentru cauze care nu ne apartin, sufi¬cienta inveterata a nobilimii si rigiditatea birocratica de-a lungul intregului secol al XIX-lea.   Volumul II (312 pagini) Nu printr-un efect al unui complot urzit din afara ne-am lasat taranii in mizerie. Nu un complot a determinat grandiosul si crudul Petersburg sa inabuse blanda cultura ucraineana. Nu din cauza unui complot patru ministere nu au fost in stare sa se puna de acord in privinta asumarii unui dosar sau altul, si nu din cauza unui complot si-au petrecut ani intregi in sicane epuizante, mobilizand toate nivelurile ierarhiei. Nu este rezultatul unui complot faptul ca imparatii nostri, unul dupa al¬tul, s-au dovedit incapabili sa inteleaga evolutia lumii si sa defineasca adevaratele prioritati. Daca ne-am fi pastrat puritatea si forta care ne-au fost insuflate odinioara de Sfantul Serghie din Radonej, nu ne-am mai teme de nici un complot din lume.   Volumul III (384 pagini) Nu, nu putem spune in nici un caz ca evreii au fost aceia care au «organizat» revolutiile din 1905 sau din 1917, dupa cum nu putem spune ca este vorba de cutare sau cutare natiune care le-a pus la cale. La fel nici rusii, nici ucrainenii, luati in ansamblul lor ca nati¬uni, nu au fost cei care au organizat pogromurile. Sa ne aplecam asupra reflectiilor profunde ale unui evreu emigrat in timpul acestui Exod: "Evreii din Rusia au trait o experienta fara precedent de fuziune cu poporul si cultura rusa, au participat la destinul si la istoria Rusiei, pentru ca mai apoi sa se indeparteze brusc, asa cum in fizica un corp se indeparteaza de un alt corp cu aceeasi greutate". (Cata pertinenta, cata profunzime in aceasta analogie!) "Ceea ce este cel mai uimitor, in acest Exod, e ca a fost voluntar si s-a produs in momentul in care asimilarea se afla in punctul cel mai inalt." […]   Volumul IV (236 pagini) Si totusi, emigrarea evreilor din URSS a inaugurat, fara indoiala, o importanta miscare cu valoare universala. Inceputul Exodului marcheaza limita celor doua secole in care evreii si rusii au trebuit sa traiasca impreuna. De aici inainte, orice evreu rus a capatat posibilitatea de a hotari singur daca va trai in Rusia sau in afara ei. Pe la mijlocul anilor ’80, libertatea de a emigra in Israel va fi deplina, nu va mai trebui sa fie dusa vreo lupta pentru a o obtine. Nimic din ce s-a petrecut in cursul acestor doua secole cu evreii din Rusia […] nu s-a datorat unor circumstante intamplatoare la periferia istoriei. Evreii si-au incheiat ciclul raspandirii lor in jurul Mediteranei pana in regiunile orientale ale Europei, apoi au inceput sa se intoarca pe pamanturile de unde plecasera. Acest ciclu si modul in care el se incheie presupune o finalitate care scapa intelegerii omenesti. Urmasilor nostri le revine, poate, sarcina de a o discerne si de a-i afla sensul.