Opere I. Poezia antumă

Descriere

„N-am sa-mi iert niciodata ca nu mi-am notat spusele lui, truvaiurile, salturile unei gandiri deschise spre toate orizonturile, luptand permanent cu tirania si mediocritatea evidentelor, gandire insetata de propriile ei contradictii si parca ingrozita ca ar putea izbandi.” (Emil Cioran despre B. Fondane, Exercitii de admiratie) Editia de fata isi propune sa descopere si/sau sa redescopere pentru publicul roman un foarte important autor.
Nascut in 1898, la Iasi, intr-o familie evreiasca, a carei ramura materna numara cativa carturari de marca, B. Wechsler va deveni sub numele de B. FUNDOIANU un publicist remarcabil si un poet care va reformula lirismul romanesc, iar sub numele de Benjamin Fondane va semna scenarii de film, piese de teatru, eseuri filosofice si poeme care l-au impus in elita intelectualitatii franceze. Comentator literar si politic de o luciditate exceptionala, vecina uneori cu profetia, apropiat de mediile Avangardei, dar adversar al oricarui extremism strain de spiritualitate si de cultura, Funsoianu-Fondane a sfidat calomnia imprejurarilor istorice si a crezut in destinul operei sale: Fundoianu-Fondane este un autor peren, adica actual. (Editorii) „Ceea ce in anii putini ai afirmarii sale (1917-1922) nu avea cum sa se vada prea clar, ceea ce s-a uitat prea usor in perioada imediat urmatoare - si dupa aceea - ni se infatiseaza astazi ca o certitudine: B. Fundoianu a fost una dintre mintile cele mai luminate, una dintre sensibilitatile cele mai aderente la adevarata noutate, unul dintre avanposturile constiintei estetice romanesti interbelice. [...] Locul lui Fundoianu in poezia romaneasca este dupa Arghezi si Bacovia, care l-au inraurit, si dupa Blaga, dar inaintea lui Adrian Maniu, a lui Ion Pillat, a lui Voiculescu si chiar a lui Vinea." (Mircea Martin) „Ca viziune artistica, Fundoianu e mult mai aproape de Chagall sau Soutine, si prin aceasta de poetii expresionisti, decat de Francis Jammes. In ciuda aparentului lor bucolism, Privelistile comunica o neliniste adanca si secreta. E cantata nu natura, ci «sufletul» ei demonic nevazut." (Ovid. S. Crohmalniceanu) "Femeie luminoasa ca sesurile-n toamna,da-mi gatul tau, cuib moale cu paseri de azur,
da-mi manele, mai pure ca pietrele din rauri -
femeie cu gandirea ca un polen netrebnicsi carnea ca oricare gandire mai zamoasa. Femeie, pamant negru, te vreau si te iubesc,
te vreau, cum vreau, femeie, pamantul bun si negru,
pamant proaspat in care dormira toti ai mei,
pamant proaspat in care mi-i tanara chemarea,
pamantul unde-n urma vreau sa adorm si eu. Si vreau in ciuda celui ce seamana-n desert
nisip si foc, cu umbra la brau si soare-n ceafa -
grauntelui lumina sa-i daruiesc si apa;
as vrea sa-l ar, sa-l seaman, sa-l secer si sa-l macin,
si-as vrea s-adorm cu graul cel bun la capatai,
pamant, matrice data din ziua cea dintai,
in care ma asteapta, ca-ntr-o oglinda, chipul." (Femeie luminoasa...) „Pentru spiritul poetului mistuit de pasiunea cunoasterii, existenta elementara, vegetativa, nu poate fi o solutie: un nou spatiu se cere deci inventat. Fundoianu prelungeste astfel o tema deja consacrata de simbolismul din care el insusi se desprinsese. O face insa cu o energie noua si cu o cutezanta a expresiei tradand o alta varsta a poeziei." (Ion Pop)