Domnu-i domn și lerui ler. Proze. Convorbiri. La arderea manuscriselor…

Descriere

"Pastrand proportiile si ajuns la varsta lui Platon si Solon (80) si sperand – cu toate suferintele pe care le-am indurat – la cea a lui Teofrast si Anacreon (85), cel atat de iubit de mine, ma intreb cu ochii obositi de zapada colii de hartie: pentru cine mai scriu? […] Pentru cine sa mai scriu, asadar, la varsta lui Anacreon cel iubit? In sufletul cui mai pot trezi ecouri? […] Scriu in minte cu imaginea sticlei cu un mesaj in ea, ceruita atat cat ingaduie zbuciumatele circumstante ale iminentei unui naufragiu sau ale naufragiului insusi, sticla aruncata hazardat in mare, ce poate – uneori – calatori intr-o vesnica ondulare si fara de tarm, sticla cantata de Alfred de Vigny…" - C. D. Zeletin "La prima vedere, titlul acestui volum, Domnu-i domn si lerui ler, poate lasa impresia unei carti de colinde. Nu ar fi rau si nici de mirare... Insa nu e o carte de colinde, ci de proza, asa cum arata, detaliind, subtitlul. Si totusi... adie in pretutindenea ei vibratia unei stele din noaptea Craciunului. O vibratie care – indiferent de specificul subiectului – intr-o seara sfanta mi-a intrat miraculos in suflet, pentru totdeauna. Chiar si acum – si cu siguranta toata viata – sunt beneficiarul ei secret: continua sa-mi lumineze launtrul, in orice prilej al vietii, mentinandu-mi intr-o tinerete neatinsa de sporul anilor sau al inerentelor amaraciuni ori mahniri, cate ii sunt omului date sa le traiasca." - C. D. Zeletin