Mâine e o nouă zi

Descriere

Brett Bohlinger pare sa aiba totul: slujba perfecta, un apartament spatios si un iubit extraordinar de chipes. Una peste alta, o viata de vis. Pana cand mama ei iubita moare, lasand in testament o clauza importanta: pentru a-si primi mostenirea, Brett trebuie sa atinga mai intai telurile de pe lista cu lucruri de facut in viata, pe care ea a alcatuit-o cand era o fata naiva de paisprezece ani. Indurerata, Brett intelege cu greu decizia mamei – visurile din copilarie nu seamana deloc cu ambitiile ei de la varsta de treizeci si patru de ani. Unele par imposibile. Cum ar putea ea sa aiba o relatie cu un tata care a murit acum sapte ani? Alte teluri (Sa fiu o profesoara extraordinara!) i-ar impune sa-si reinventeze intregul viitor. Pe masura ce Brett porneste intr-o calatorie uimitoare in cautarea visurilor ei adolescentine, un lucru devine clar: uneori, cele mai placute daruri ale vietii se gasesc in locurile cele mai neasteptate.   O poveste minunata, emotionanta, care ne aminteste sa ne traim viata din plin. - Cecelia Ahern, autoarea bestsellerului P.S. Te iubesc   Nu ratati remarcabilul volum de debut al lui Lori Nelson Spielman, un roman emotionant despre transformare si incredere... Maine e o noua zi este o poveste spusa cu caldura, din inima. - Sarah Addison Allen   Romanul de debut al lui Spielman este fermecator. - Kirkus Reviews   Irezistibil! Tot ce-ti poti dori de la o carte de fictiune pentru femei. Un roman inteligent, amuzant, emotionant, o carte pe care n-o poti lasa din mana. - Susan Elizabeth Phillips Fragment din romanul "Maine e o noua zi" de Lori Nelson Spielman: "- „Draga Brett, Da-mi voie sa incep prin a-ti spune cat de rau imi pare pentru tot ce a trebuit sa induri in ultimele patru luni. Ai fost coloana mea, sufletul meu si iti multumesc pentru asta. Nu voiam sa te parasesc inca. Noi aveam atat de multa viata si dragoste ramasa, nu-i asa? Dar tu esti puternica, vei rezista, chiar vei prospera, desi nu ma crezi acum. Stiu ca azi esti trista. Lasa aceasta tristete sa stea cu tine o vreme. Imi doresc sa fiu acolo sa te ajut sa treci peste aceasta perioada de suferinta. Te-as imbratisa si te-as strange pana abia mai poti respira, exact cum faceam cand erai mica. Sau poate ca te-as scoate la pranz. Am gasi o masa confortabila la The Drake si mi-as petrece toata dupa-amiaza ascultandu-ti temerile si necazurile, mangaindu-ti bratul ca sa stii ca iti simt durerea". Vocea lui Midar devine putin mai groasa. Se uita spre mine. - Sunteti bine? Incuviintez din cap, incapabila sa vorbesc. El imi apuca bratul si strange, inainte sa continue. - „Trebuie sa fi fost foarte nedumerita astazi, cand fratii tai si-au primit mostenirea, si tu nu. Si pot doar sa-mi imaginez cat de furioasa ai fost cand postul cel mare i-a fost oferit lui Catherine. Ai increder in mine. Stiu ce fac si tot ce fac este in interesul tau". Midar imi zambeste. - Mama dumneavoastra v-a iubit. - Stiu, soptesc, acoperindu-mi barbia care-mi tremura. - „Intr-o zi, acum aproape douazeci de ani, iti goleam cosul gunoi cu Beverly Hills 90210 si am gasit acest cocolos de hartie. Sigur ca eram prea bagareata ca sa il arunc direct. Iti poti imagina cat de incantata am fost cand l-am desfacut si am descoperit ca scrisesesi o lista cu lucruri de facut in viata. Nu sunt sigura de ce ai ales sa o drunci, pentru ca am crezut ca era minunata. Te-am intrebat despre ea mai tarziu in acea noapte, iti amintesti?" - Nu, spun cu voce tare. -„Mi-ai spus ca visurile erau pentru prosti. Mi-ai spus ca nu mai credeai in visuri. Cred sa s-ar putea sa fi avut vreo legatura cu tatal tau. El trebuia sa te ia in acea dupa-amiaza sa iesiti in oras, dar nu a mai venit." Durerea imi strange inima si o rasuceste, transformand-o intr-un nod jalnic de rusine si furie. Imi musc buza de jos si inchid ochii. De cate ori tata nu ma lasase balta? Am pierdut sirul. Dupa primele zece-douasprezece dati, ar fi trebuit sa invat. Dar eram prea naiva. Credeam in Charles Bohlinger. Exact ca un Mos Craciun mitic, tatal meu avea sa apara cu siguranta, numai daca as fi crezut in el. - „Telurile vietii tale m-au miscat profund. Unele erau amuzante, cum e numarul 7. Altele erau serioase si pline de compasiune, ca numarul 12: sa ajut oamenii saraci. Tu ai fost intotdeauna atat de altruista, Brett, un suflet atat de sensibil si grijuliu. Ma doare acum sa vad ca atat de multe dintre telurile vietii tale raman nerealizate." „Nu vreau aceste teluri, mama. M-am schimbat." - „Sigur ca te-ai schimbat", citeste Midar. Ii smulg scrisoarea. - Chiar a spus asta? El indica catre rand. - Chiar aici. Parul mi se ridica pe maini. - Ciudat. Continua. - „Sigur ca te-ai schimbat, dar, draga mea, mi-e teama ca ti-ai abandonat adevaratele aspiratii. Oare chiar ai vreun tel acum?" - Sigur ca am, zic, storcandu-mi creierul sa gasesc macar unul. Pana azi, speram sa conduc Bohlinger Cosmetics. - „Afacerea nu a fost niciodata potrivita pentru tine." Inainte sa apuc sa-i iau hartia, domnul Midar se apleaca spre mine, aratandu-mi propozitia. - Oh, Doamne! Parca m-ar asculta."