Flori pentru Algernon

Descriere

Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotriva fantastice si terifiante: ce-ar fi daca am avea puterea de a ne spori artificial inteligenta, daca intr-o buna zi ar fi la indemana noastra sa corectam nu doar o imperfectiune fizica, ci insusi creierul uman.   Supusi impreuna experimentului, soarecele Algernon si omul Charlie vor trai, fiecare in felul sau, exceptionalul situatiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenta, suportand consecintele nebanuite ale noii stari de fapt. O carte provocatoare si emotionanta, care pledeaza pentru suprematia sufletului in fata mintii, oricat de remarcabila ar fi aceasta din urma.   Romanul Flori pentru Algernon, aparut in 1966 si premiat in acelasi an cu Nebula Award, a fost scris ca urmare a succesului inregistrat de nuvela omonima publicata in 1959 si incununata cu Hugo Award in anul 1960.   Tema cartii a prins contur cu paisprezece ani inainte de scrierea nuvelei Flori pentru Algernon, fiind inspirata de numeroase evenimente din viata lui Keyes, despre care autorul relateaza in lucrarea autobiografica Algernon, Charlie and I: A Writer’s Journey (2000).   Romanul Flori pentru Algernon a fost tradus in numeroase limbi, a fost studiat in scoli si universitati din intreaga lume, a fost inregistrat pe casete audio (in lectura scriitorului), a avut o versiune cinematografica (al carei actor principal, Cliff Robertson, a primit Oscarul pentru cea mai buna interpretare masculina) si mai multe adaptari pentru televiziune si teatru.     Fragment din romanul "Flori pentru Algernon" de Daniel Keyes: "15 aprilie - Citesc mult in zilele astea si aproape totul imi ramane in minte. Dra Kinnian zice ca, in afara de istorie, geografie si aritmetica, ar trebui sa incep sa invat limbi straine. Prof. Nemur mi-a mai dat cateva casete sa mearga in timpul cand dorm. Inca nu stiu cum lucreaza mintea constienta si inconstienta, dar dr. Strauss spune sa nu-mi fac griji deocamdata. Mi-a cerut sa promit ca, daca voi incepe sa invat subiectele pentru colegiu peste vreo doua saptamani, n-am sa citesc despre psihologie - adica pana nu-mi da voie. Zice ca o sa ma incurce si o sa ma faca sa ma gandesc la teorii psihologice in loc sa am propriile mele idei si sentimente. Dar pot sa citesc romane. Saptamana asta am citit Marele Gatsby, O tragedie americana si Priveste, inger, catre casa. N-am stiut niciodata ca barbatii si femeile fac asemenea lucruri. 16 aprilie - Ma simt mult mai bine azi, dar inca mai sunt suparat ca atata vreme oamenii au ras si si-au batut joc de mine. Cand o sa devin asa de inteligent cum zice prof. Nemur, cu mai mult decat dublul I.Q.-ului meu de 70, poate ca atunci oamenii or sa ma placa si or sa fie prietenii mei. De fapt, nu sunt prea sigur ce este I.Q.-ul. Prof. Nemur a zis ca este ceva care masoara cat esti de inteligent - ca un cantar care masoara. kilograme intr-o pravalie. Dr. Strauss a avut insa o mare discutie cu el si a zis ca I.Q.-ul nu este deloc ceva care cantareste inteligenta. A zis ca I.Q.-ul arata cata inteligenta poti sa capeti, asa ca numerele care sunt pe partea din afara a unei cani cu care se masoara lichidele. Trebuie sa umpli cana cu ceva ca sa poti masura. Cand l-am intrebat pe Burt Seldon, cu care dau testele de inteligenta si care lucreaza cu Algernon, mi-a spus ca unii ar zice ca niciunul din ei nu are dreptate si ca, dupa cum a citit el, I.Q.-ul masoara mai multe lucruri diferite, intre care sunt si lucrurile pe care le-ai invatat deja si ca de fapt nu este deloc un bun test de inteligenta. Asa ca nici acum nu stiu ce este I.Q.-ul si fiecare zice ca este altceva. Al meu este acum cam de o suta, si curand va ajunge la peste o suta cincizeci, dar cred ca inca trebuie sa mai toarne in mine ceva substanta. N-am vrut sa le spun nimic, dar nu inteleg cum poti sa stii cat este din ceva care nu stii ce este si nici unde este. Prof. Nemur spune ca poimaine trebuie sa dau un Test Rorschach. Ma intreb ce este asta."