Putem creşte copii buni într-o lume negativă!

Descriere

Copiii sunt oglinda parintilor, se spune - si pe buna dreptate. Insa imaginea reflectata se schimba de la o epoca la alta.   Lumea in care suntem nevoiti sa ne crestem copiii se transforma rapid. Conflictul dintre generatii este mai acut ca oricand, iar carierele parintilor au, de multe ori, un efect nociv asupra vietii de familie. Mai rau, stirile si programele TV estompeaza valorile morale perene.   Zig Ziglar ne arata aici ca nu sunt importante doar genele mostenite, mediul de viata, educatia, anturajul sau banii. Important este si cat timp petrecem cu copiii nostri, cum ii invatam ce e disciplina, in ce fel ne manifestam iubirea parinteasca, ce sfaturi le dam, cata rabdare avem cu ei si pana unde merge toleranta noastra.   E cazul sa ne intrebam cum ne crestem, in realitate, copiii. Ii cunoastem, cu adevarat? Stim ce probleme au? Ne spun ei, oare, tot ce au pe suflet? Suntem noi cei la care vin sa ceara sfaturi?   Cartea aceasta demonstreaza un lucru simplu, dar pe care multe familii il ignora cu obstinatie: parintii determina in mod esential viitorul copiilor lor.   Daca va doriti copii optimisti, increzatori in sine, perseverenti, cu umor, afectuosi, atenti, loiali, responsabili, devotati, entuziasti si cu o atitudine mentala pozitiva, atunci urmati sfaturile din aceasta carte.   Veti fi niste parinti mai fericiti. Fragment din cartea "Putem creste copii buni intr-o lume negativa!" de Zig Ziglar: "Avand in vedere ca parintii sunt de o inteligenta medie, cum s-a ajuns aici? Dovezile indica faptul ca discutiile parintilor cu copilul aflat inca in pantec au avut o mare influenta. Domnul Susedik sustine ca acest lucru se intampla „de cand Dumnezeu le-a vorbit lui Ieremia si lui Iov pe cand erau in pantec". Doamna Susedik subliniaza faptul ca, pe la cinci luni, urechile copilului inca nenascut sunt dezvoltate deja, si el poate auzi si-si poate misca ochii. Are deja ceva celule in plus in creier pentru a memora lucruri ce-i vor fi utile in viata. De asemenea, sustine ca, daca ii vorbesti copilului inainte sa se nasca, atunci cand se naste isi aminteste brusc. Doamna Susedik i-a cantat fiecarui nou-nascut; a dansat cu fetita pe o muzica frumoasa si calma; i-a luat jucarii si a inceput sa-i explice cum arata mica ei lume. Ea a facut asta peste zi, cand domnul Susedik era la birou. Cei doi si-au invatat copiii sa citeasca cu afectiune, sa-si exprime surpriza, tristetea, fericirea, sa prezinte frumos orice poveste. Erau evitate basme precum Hansel si Gretel, desenele animate cu Popeye Marinarul - „care se bate tot timpul" - si cu iepurasul Bugs Bunny - „In care se trage vesnic". La televizor, se uitau la „Sesame Street" si la „Electric Company", dar emisiunile despre problemele casatoriei, violenta, sex sau filme de groaza erau complet interzise. Ca raspuns la intrebarea daca inteligenta este determinata de ereditate, de mediul inconjurator sau de amandoua, doamna Susedik raspunde ca este categoric mai mult decat o simpla mostenire genetica. Ea considera ca fetele ei sunt atat de stralucite pentru ca au fost foarte de timpuriu educate. Ea subliniaza ca le-a oferit copiilor multa dragoste, aceasta fiind  elementul cel mai important al dezvoltarii lor."