Lupii din Calla. Turnul întunecat (Vol. V)

Descriere

Lupii din Calla este partea a V-a din seria Turnul intunecat Roland Deschain si ka-tet-ul sau merg spre sud-est, in cautarea Turnului Intunecat. Dar cararile ii duc la marginea unui orasel de fermieri, Calla Bryn Sturgis, care, o data la fiecare generatie, este atacat de misteriosii Lupi din Bubuit de Tunet. Nimeni nu stie exact ce sunt: inarmati si temuti, oameni care poarta masti de lup sau altceva. De cate ori vin, iau cate un geaman cu varsta potrivita. O parte dintre copii se intorc mai tarziu, cu mintea pierduta si suferind de gigantism, care ii ucide devreme, in dureri atroce. Nimeni nu a avut pana acum curaj sa lupte impotriva Lupilor. Vor fi de ajuns armele pistolarilor sa-i protejeze pe sateni?   Una dintre cele mai impresionante parti din serie. O capodopera. - Locus Fragment din romanul "Lupii din Calla, volumul 5 din seria Turnul intunecat" de Stephen King: "- Am trait toata viata mea in Calla. Am impartit cu voi apa vietii, am impartit cu voi khef-ul, iar voi l-ati impartit cu mine. Acum, rogu-va, ascultati ce am a va spune. - Multam-sai, murmurara barbatii. Raspuns standard, dar Tian prinse ceva mai mult curaj. - Vin Lupii, zise el. Andy mi-a spus. Vor fi aici peste treizeci de zile, la urmatoarea luna plina. Alte murmure inabusite. Tian deslusi disperare, indignare, insa nu si surpriza. Cand era vorba de raspandirea vestilor, Andy se dovedea extrem de eficient. - Nici macar aceia dintre noi care stiu sa citeasca si sa scrie cat de cat nu au hartie, continua Tian, asa ca nu va pot spune sigur cand au venit ultima data. Nu exista consemnari, dupa cum prea bine cunoasteti, ci doar marturii transmise prin viu grai. Tot ce-mi amintesc eu este ca deja mergeam binisor de-a busilea, asa ca inseamna ca au trecut mai mult de douazeci de ani de atunci. - Douazeci si patru, se auzi o voce din spatele salii. - Ba nu, douazeci si trei, zise una mai din fata. Reuben Caverra se ridica in picioare. Era un om rotofei cu fata rotunda si vesela. Doar ca acum veseliei de pe chipul lui ii luase locul suferinta amara. - Au luat-o pe Ruth, surioara mea, ascultati, rogu-va. Alt murmur - nu mai mult decat un oftat mai prelung de aprobare - se auzi de la barbatii inghesuiti pe banci. S-ar fi putut rasfira, insa alesesera sa stea lipiti unul de celalalt. Si Tian isi spuse ca uneori lipsa de confort putea aduce mangaiere. Reuben zise: - Cand au venit, ne jucam sub pinul cel mare din curte. In fiecare an dupa aceea am facut cate un semn in scoarta lui. Si am continuat chiar si dupa ce au adus-o. Sunt douazeci si trei de semne, adica douazeci si trei de ani. Si se aseza la loc. - Nu conteaza daca-s douazeci si trei sau douazeci si patru, continua Tian. Cei care au fost copilasi atunci cand au venit Lupii au crescut si au copilasi la randul lor. Asa ca jigodiile alea au de unde alege. Au de unde-si alege copilasii. Se intrerupse, dandu-le ragaz sa isi imagineze singuri ce urma spuna. - Cu conditia sa permitem una ca asta, zise el in cele din urma. Cu conditia sa le permitem Lupilor sa ne ia copilasii, sa-i duca in Bubuit de Tunet, si apoi sa ni-i aduca inapoi bolanzi la cap.”